Afirmaţii păgubitoare

Prea des aud şi citesc lucruri rele despre români. Dureros este că cei care vorbesc sau scriu despre români în acest fel sunt tot români. 

Aduc în atenţie un exemplu de succes al unei echipe de specialişti români priviţi cu scepticism de către români, chiar aici la ei acasă.  Nici românii de dincolo nu se grăbesc să ne laude ori să ne susţină, din păcate pentru ei, dar şi pentru noi românii de acasă.

Recent am citit despre o importantă descoperire, o celulă,  Telocita, numită iniţial "celula Popescu". A fost descoperită recent de o echipă a Institutului Naţional de Patologie "Victor Babeş" condusă de academicianul Laurenţiu Popescu. 

Cine este Laurenţiu Popescu ?

A absolvit Facultatea de Medicină la IMF Bucureşti - şef de promoţie. 
Este doctor în ştiinţe medicale,  profesor şi şef de catedră în Departamentul de Medicină Celulară şi Moleculară şi rector al Universităţii "Carol Davila" din Bucureşti.
Este director general al Institutului Naţional de Patologie "Victor Babeş" din Bucureşti şi al Platformei Ştiinţifice "George Emil Palade".
Este Fogarty International Fellow la National Institutes of Health,Bethesda, Maryland, SUA şi postdoctoral fellow al Universităţii din Leiden, Olanda.
Este membru al Consiliului Ştiinţific al Centrului Internaţional de Studii Biomedicale ICBMS din China.
Este redactor-şef şi fondator al Journal of Cellular and Molecular Medicine.
Are publicate peste 100 de lucrări ştiinţifice în reviste internaţionale de 
largă circulaţie. 
În 2005, tot el a descoperit cel de-al treilea tip de sinapsă "sinapsa stromală", în afară de clasica sinapsă neuronală, descoperită în 1897, şi cea imunologică, din 1983.
Are 10 titluri de Doctor Honoris Causa, în ţară şi în străinătate.
A ţinut prelegeri academice la Harvard, Oxford, Stanford, Yale, Londra, Paris sau New Dehli.

Am pornit cu acest exemplu pentru a face trecerea la atitudinea de negare a specialiştilor români de către cei mai mulţi dintre noi. Atât de tare s-a înrădăcinat în noi obiceiul de a privi peste gard şi de a râvni la ceea ce credem că au alţii, încât aproape că nu mai suntem conştienţi de posibilele inconveniente.  

"Vrem  maşina  dar şi banii pentru maşină !"

Avem specialişti, dar nu vrem să plătim o consultaţie la un specialist român...că e în România şi este sau ar trebui să fie gratis.

In străinătate este însă altceva, acolo sunt specialişti . Dar de unde bani ? Păi ...de la firma la care lucrăm, să ne sponsorizeze, ori să ne dea statul sau oamenii de bine! 

Care oameni de bine ? Doar românii sunt ţărani proşti, hoţi, leneşi, nu sunt buni de nimic . Medicii nu ştiu nimic, aşteaptă doar să le dai.

Noroc cu firmele care-si permit sa facă sponsorizări.

Da, din păcate , aşa cum aţi citit mai sus gândesc mulţi români . Din pricina acestei atitudini noi ca neam şi ca ţară am pierdut mult şi încă mai pierdem.  

Imi vine acum în minte un client care când se certa cu soţia mergea pentru un timp la părinţi unde se plângea de soţie. Apoi se împaca cu soţia, revenea la ea şi îşi denigra părinţii . În cele din urmă a ajuns să fie respins din ambele părţi şi să nu-şi mai găsească locul .
Credeţi că este posibil ca gândurile noastre despre noi să se întoarcă împotriva noastră?
Eu sunt convinsă că DA. Conform zicalei "culegi ceea ce ai semănat".
Cum acest blog este dedicat părinţilor şi copiilor îmi permit să vă rog să începem să cultivăm în copiii noştri sentimente pozitive pentru oamenii locului, care suntem noi- cu bune şi rele, nici mai buni, nici mai răi ca alte popoare.
Mult timp ne-am lăsat duşi de val către strugurii buni din alte ţări, cu toate că aveam aici lângă noi pe ai nostri, buni şi dulci, doar nouă ni se păreau acri.
Poveştile cu care am crescut eu spuneau că peste nouă mări şi nouă ţări se află....lucruri minunate, iar voinicii se incumetau să pornească in căutarea lor . Porneau de fapt în călătoria vieţii, traversau şi înfruntau dificultăţi care ii caleau, ii maturizau. Se intorceau acasă.
Viaţa este o călătorie mai uşoară sau mai grea, nu este pentru toţi la fel, dar fiecare se întoarce acasă. 
Acasă înseamnă mama ta, ţara ta, neamul tău.   
Nu avem motive să creştem copii care să-şi denigreze mama, ţara, neamul .