Succesul se invata

Intoarceri in timp

2012-01-12T12:49:00.000-08:00

Pana ce am implinit 18 ani, mama s-a ocupat de casa si familie.

Printre preocuparile ei zilnice o parte importanta o ocupa pregatirea hranei. Mama si-a pastrat , mult timp, obiceiurile chiar si dupa ce minunea numita frigider si-a gasit loc in gospodaria noastra. Incet incet mama a inceput sa puna in frigider mai multe feluri de mancare pentru mai multe zile.

Astazi nutritionistii spun ca mancarea sanatoasa este cea proaspat pregatita, acasa, de tine.

Toate bune si frumoase daca reusesti sa impaci programul de munca de 9 ore, la care mai adaugi 1-2 ore necesare pentru a parcurge distantele de acasa la serviciu si invers.

Cumparaturile putem sa le facem la suprapret de la coltul blocului, ca doar sunt magazine cu pui congelat, salam si detergenti, cartofi, legume verzi si fructe de import, apa plata si bere laolalta.

Nu este nimeni vinovat ca nu mai reusim sa ajungem in piata, magazinul din coltul blocului ne scapa de cheltuieli inutile de timp. Timpul este pretios doar il folosim sa castigam bani.

De cat timp dispui sa faci zilnic o supa pentru copil?

Aaa, am uitat ca il iei abia seara de la after school. Ai scapat de masa de pranz, iti ramane sa pregatesti doar cina. Mare usurare, dar vezi ca margarina la care se face reclama la televizor nu este sanatoasa. Deci nu scapi cu cateva tartine unse cu margarina, nici cu cascavalul pane gata de pus in tigaie. Prajelile nu sunt sanatoase!

Poti alege sa lucrezi doar o jumatate de norma, sa nu lucrezi ori sa platesti o menajera.

Daca lucrezi, cu sau fara menajera, la pranz tot va trebui sa mananci in oras ori sa ai cu tine un pachetel. Nu te vad plecand de acasa cu salata in casoleta, dar mi te imaginez comandand o salata. Ei, alta viata!

In cazul in care lucrezi doar jumatate de norma sau nu lucrezi de loc, o menajera poate prelua o serie de sarcini cum ar fi spalatul vaselor, curatatul cartofilor, vinetelor, ori poate toca ceapa, varza ,etc.

Va trebui sa o platesti, iar sotul tau sa castige multi bani; altfel nu vad cum poti scapa de unele corvezi.

Acum pe timp de criza ai multe sanse sa gasesti o menajera, care va incerca sa gateasca sanatos pentru tine si familia ta, dar va obtine banii cu care copiii ei sa-si cumpere mancare frumos ambalata, cu multe Euri si foarte gustoasa.

Candva cineva imi spunea „adesea ma gandesc ce multi bani am castigat nejucand la loto, astfel am economisit toti banii pe care i-as fi pierdut jucand”. Parafrazand putem spune ca o sursa de castig financiar poate fi stoparea risipei de a manca la fast-food.

In plus pregatirea hranei presupune chiar consum de calorii pentru ca este o activitate fizica.

Sa gatesti pentru tine nu este intotdeauna foarte placut. Sa gatesti pentru celalalt poate fi o dovada de iubire si implinirea nevoii de a hrani. Este o caracteristica a femeii si indeosebi a femeii adulte ce a depasit varsta fertila.

Daca nu ma credeti priviti-o pe mama dumneavoastra cum pregateste clatite, gogosi ori cozonaci pentru nepotel. Oricat i-ati reprosa ca il invata pe cel mic cu dulciuri si-l ingrasa, nu se va abtine pentru ca nu poate. Tine de esenta ei feminina, de menire, nu de vointa ori de intentie.

Nu intamplator am facut referire la clatite si gogosi, care nu sunt doar dulci ci se mananca calde.

Cum v-a fost in bratele mamei?

Presupun ca bine. Era cald si o anume stare de confort, de siguranta. Bunica, mama ori sotia iubitoare va oferi familiei hrana incarcata cu iubire.

Ce-si ofera femeia siesi? Isi face timp pentru dieta si prepararea sanatoasa a hranei personale?

Probabil ca o va face atunci cand isi va permite sa fie femeie, sotie si mama.

Cat timp va fi in competitie pentru un salariu mai bun, pentru o pozitie mai inalta este posibil sa nu dea prea multa atentie implicarii si pregatirii meselor zilnice.

Dorinta, in multe situatii, sustine excesul.

Nevoia alimenteaza dependenta. O nevoie satisfacuta lasa loc altei nevoi. Si lantul nevoilor continua. Aspectele asupra carora oamenii isi focalizeaza atentia tind sa se amplifice si sa devina parte integranta din viata lor.

Vad vedete care sunt trase prin inel, merg la sala pentru a-si modela corpul si pe orice post de televiziune arata impecabil; cu toate acestea cand sunt luate prin surprindere nu arata ca pe sticla, iar efortul lor de a-si pastra imaginea este vizibil de la o posta. Cele mai multe recurg la diferite tehnici chirurgicale de corectie sau la diete drastice care in timp le afecteaza sanatatea. Pe lumea asta toate au un pret, inclusiv celebritatea sau dorinta de a te mentine in top. Nu ne gandim niciodata cat efort au depus pentru a ajunge acolo unde sunt.

Cand ii privim pe altii vedem ceea ce au si ne dorim sa avem si noi.

Amintiti-va ca pana si zeii s-au pacalit alegand partea mai mare si mai stralucitoare.

ambitiile parintilor neimplinite de unii copii- cine plateste pretul?

2011-07-08T01:56:00.000-07:00

Asteptarea se diferentiaza de ambitie, ele nu sunt sinonime.

Uneori asteptarile parintilor nu sunt indeplinite de copii, oare de ce?

Eu cred ca putem gasi raspunsuri in istoria de viata a copilului.

Ce se intampla cand ambitiile parintilor nu sunt indeplinite de copil? In acesta situatie consider ca raspunsurile trebuiesc cautate in istoria de viata a parintilor, dar si in viata de familie, in modul de relationare si solutionare a problemelor de cuplu, educatia copilului, timp liber, etc.

Este cunoscut ca multi parinti se vad impliniti prin pozitia copilului in viata si fac mari eforturi, chiar presiuni asupra lui, pentru ca visul lor sa se materializeze. Am vazut tati si mame cu asteptari mari de la copii. Am vazut si intalnit mai multe mame care considera, din pacate, licenta in ... obtinuta de fiu/fiica meritul si recunoasterea eforturilor sale de mama. Desigur ca asteptarile sunt firesti, insa ele trebuie sa fie in concordanta cu potentialul intelectual, emotional si dorinta de reusita ( ambitia ) a tanarului. Am subliniat emotional intru-cat exista studii si dovezi care arata ca echilibrul emotional este un factor de reusita in viata. Vedem destul de des in anunturile de angajare ca una dintre abilitatile valorizate de angajator este rezistenta la stres.
Asteptarile prea mari pot conduce la dezamagiri pe masura.
Ambitiile parintilor pot determina actiuni autodistructive, prin acestea, copiii razbunandu-se inconstient pe parinti.
Celor ce se regasesc in aceste randuri le recomand lectura cartii Formele fundamentale ale angoasei, autor Fritz Riemann, aparuta la editura Trei

Voi prezenta mai jos 1 caz in care se ilustreaza ca asteptarile si ambitiile mamei nu tin cont de dezvoltarea emotionala a propriului fiu ci sunt in directa relatie cu propria scala de valori, dar si 1 caz de ambitie materna ale carei rezultate triste le suporta ambii protagonisti.

"Am si eu aceasta ambitie sa-l vad cu liceul terminat si sa ia bac-ul" - imi spune mama unui tanar de 19 ani elev in clasa a XII-a . Emotiile au continuat chiar si dupa incheierea anului scolar, deoarece tanarul licean a lipsit de la cursuri cat de mult a putut. In cele din urma toata lumea a rasuflat usurata : "a ramas corigent la doua materii. Asta se va rezolva in toamna".

Tanarul, ca multi asemeni lui se culca in zori si se trezeste in jurul pranzului. L-am intalnit de cateva ori si l-am intrebat de ce nu merge la ore. "Pentru ca nu ma pot trezi, iar cand trage mama de mine si reusesc sa ma trezesc pe la 10 merg la scoala, pun capul pe masa si dorm." Am continut sa-l intreb si sa-l observ

Eu: Iei notite?

El: Nu am caiete, nu iau notite si nu-mi place sa scriu.

Eu: Citesti? Inveti?

El: Nu am dupa ce.

Eu: Exista carti, tu citesti? Cand ai citit ultima carte sau cum se numeste ?

Lasa capul in jos, ridica din umeri si apoi imi raspunde zambind: " Balada Toma Alimos ". Apoi lasa privirea sa-i cada asupra unei mici gauri in genunchiul pantalonului. Asemeni unui copil mic largeste gaura cu degetul si chiar reuseste sa destrame materialul,rupe un capat de ata si apoi se joaca cu ata.

Eu: Te joci cu ata asemeni unui copil mic, faci des asta ?

El: Da, mereu.

Eu : Mergand pe linia timpului incearca sa-ti amintesti cand ai inceput sa petreci timp jucandu-te cu o ata.

El : Pai de la 4 la 7 ani si de atunci mereu.

Ce s-a intamplat cand baiatul avea varsta de 4 ani- o intreb pe mama.

Mama: Atunci am divortat si copilul a ramas cu mine. M-au ajutat matusile sa-l cresc, m-a ajutat si soacra.

Eu: baiatul a facut o precizare semnificativa: "de la 4 la 7 ani si de atunci mereu" asa ca iti sugerez sa te gandesti la o perioada de 3 ani, nu la un moment anume.

Mama: Timp de 3 ani baiatul si tatal lui au sperat ca ne vom impaca si vom fi din nou o familie. Eu nu am vrut, tatal lui nu mai corespundea asteptarilor mele, eu am evoluat, el e tot un muncitor. Si daca are un liceu tot datorita mie il are. Baiatul implinise 7 ani cand tatal lui a inceput o noua relatie cu partenera cu care este si azi. Nu m-am gandit niciodata ca el a suferit atat si ca nu a depasit momentul. Eu credeam ca refuzul lui de a scrie si de a invata se datoreaza unui eveniment neinspirat ce s-a petrecut cand era in clasa intai. Pentru ca nu scria destul de frumos, doamna invatatoare i-a pus caietul de gat si l-a plimbat prin toate clasele spre a-l face de rusine. Aceasta umilinta insa nu a avut efectul dorit pentru ca de atunci baiatul in loc sa se straduiasca sa scrie cat mai frumos scria tot mai urat. In timp, tot reprosandui-se ca scrie foarte urat , el a renuntat sa mai scrie. Nu-l fortez sa scrie, nici mie nu-mi place sa scriu si nu-mi plac constrangerile. E drept ca ne mai certam uneori , ii cer doar sa treaca clasa, alte pretentii nu am. Dupa ce o sa ia bac-ul o sa poata sa faca o scoala de calculatoare, ceva...

***

"Ce cauti in frigider, iar iti e foame?". "Ti-ai facut temele?". " Nu ai voie sa iesi din casa si nici la televizor nu ai voie!" . " Daca nu inveti nu iti serbez ziua si nici pe tine nu te las la ziua altor copii !"- aceste intrebari si pedepse au inceput cand L a pasit pragul scolii.

Unele dintre ele se pastreaza si azi desi au trecut 20 de ani de cand a sunat prima oara clopotelul. Baiatul a invatat bine, a terminat liceul si a intrat din prima la doua facultati de stat, a trebuit sa aleaga intre cele doua si a ales sa mearga la Politehnica. Foarte curand insa avea sa-si piarda tatal. Pierderea tatalui a dezechilibrat balanta familiei. Hipercriticismul mamei , ambitia si asteptarile se resfrangeau acum doar asupra fiului . Acum , insa, fiul are posibilitatea sa se manifeste pe ascuns sabotand actiunile mamei. Isi pedepseste mama in felul lui. Ambitia mamei este sa-l vada licentiat. Fiul a abandonat insa studiile cu toate ca-i alimenteaza mamei sale visul ca se va intampla intr-o zi. In 7 ani a inceput 3 facultati, nu a finalizat niciuna. Intrebat de ce a mintit , fiul a raspuns "pentru a scapa de gura ta". Din pacate mama nu a inteles mesajul si a considerat raspunsul o obraznicie.

Mama se apara : "orice mama vrea binele copilului ei, am facut ce am crezut eu ca e mai bine pentru el, dar acum il dau pe usa afara. Chiar azi schimb yala si gata". Usor de spus, greu de facut deoarece, in urma succesiunii, fiul este coproprietar.

Obiceiul mamei de a-i face bagajul si a-l da pe usa afara are radacini mai vechi. In scoala primara ori de cate ori nu-si facea temele pana venea ea de la serviciu ii facea ghizdanelul si-l scotea din casa argumentand : "eu nu am nevoie de un lenes"
." In familie s-a cultivat un mod de viata competitional"- spune mama si continua: "asta m- a ajutat, m-a ambitionat". De indata ce a obtinut ceva deja vroia altceva mai nou, mai bun, mai performat, indiferent ca asta se referea la masina, salariu, functie pentru sine sau membrii familiei

Mama i-a selectat prietenii pe criteriul competentei scolare....azi fiul este un insingurat. Pana ce seria lui de colegi din Politehnica a absolvit ,tanarul, obisnuia sa mai ramana la ei in camin, acum relatiile s-au incheiat. Desigur motiva (mintea) ca merge sa invete impreuna cu colegii si acasa minciuna era acceptata pentru ca satisfacea asteptarile mamei.

S-a ajuns in situatia in care e greu sa-l crezi chiar si atunci cand spune adevarul . Povesteste acasa ca este in bune relatii cu colegii de serviciu, ca este apreciat de sefi.

" Sa fie oare adevarat, mai pot sa-l cred?" ma intreaba si se intreaba mama.

Demn de semnalat mi se pare ultima afirmatie a mamei, care plangand, mi-a spus " daca isi lua acum licenta , puteam sa trec peste minciuni , peste faptul ca nu are prieteni ori ca nu are o partenera".

Mecanisme de aparare avem toti si parca viata ne este condusa de ele. Cele doua mame se apara, cei doi tineri se apara fiecare cum crede mai bine. Intrebarea este fata de cine se apara ? Inteleg oare parintii unde gresesc? Inteleg tinerii unde gresesc?

sa aruncam cu noroi in altii - un nou sport national?

2011-07-06T02:23:00.000-07:00

Urmaresc, ca multi altii, stirile legate de rezultatele la bacalaureat. Urmaresc stirile si simt mare dezamagire pentru ca vad cum se arunca mereu cu noroi in profesori. Tot in profesori lovesc reprezentantii ministerului de resort.

Presa scrisa si audio, televiziunile vor scoate bani buni din acest dureros adevar, rezultatele la bacalaureatul 2011. Il vor intoarce pe toate fetele si vor creste frustrarea in randul elevilor, al parintilor si al profesorilor.

Mereu vad cum se arunca cu noroi in unii si altii, parca asistam la un nou sport national.

Am ascultat cu tristete o jurnalista care afirma ca "profesorul nefiind motivat financiar sta cu ochii pe ceas pentru ca trebuie sa alerge la un alt job". Aceasta afirmatie lasand sa se inteleaga ca profesorii nu mai sunt interesati de calitatea muncii lor si de aici proastele rezultate ale elevilor.

Analiza este de natura sa aduca mari prejudicii tuturor. Submineaza calitatile si rolul profesorului, defaimeaza invatamantul romanesc, incurajaza abandonul scolar, intareste credinta ca examenele pot fi cumparate.

Indraznesc si eu sa avansez doua intrebari:

Sunt oare elevii motivati sa invete? Ce modele au tinerii de azi?

Poate ca modelele oferite de media , atata stralucire pe sticla ori pe primele pagini ale tabloidelor invita la activitati profesionale ce nu solicita capacitatile cognitive. Mai mult decat atat, am vazut circuland pe internet materiale cu actori de mare succes care abandonasera scoala la 15,16 ani. Desigur ca asemenea materiale pot inflacara mintea oricarui tanar. Reveria i-a facut pe multi sa piarda contactul cu realitatea.

Sa alegem ceea ce este mai usor poate ca este modelul la care cu voie sau fara voie s-a ajuns.

Elevii au gasit pe internet tot ce aveau nevoie, era suficient sa deschida si cu copy paste orice referat era gata, nici macar nu se straduiau sa-l citeasca. Tema se rezolva in cateva minute. Nu aduc critici internetului, ceea ce vreau sa spun este ca usurinta cu care au fost acceptate temele de-a gata, a contribuit la obiceiul tinerilor de a nu invata si chiar de a copia.

Tendintele parintilor de a da "mura in gura" au contribuit si contribuie si ele la atitudinea de delasare, de lipsa de interes pentru studiu si invatare.

Cu siguranta ca la rezultatele triste au contribuit si cerinte de genul:

Sa treaca elevii clasa! Sa nu lasati repetenti ! Sa nu-i stresati pe copii!

Cu toate aceste preocupari si cerinte s-a uitat, se pare, de nevoia si dreptul copilului la educatie si instruire.

Denigrarea profesorului va atrage cu sine dispretul elevului fata de profesor , dezinteresul pentru materia predata de cel in cauza si rezultate pe masura dispretului.

Nu poti obtine un rezultat bun la un examen cata vreme dispretuiesti sa inveti si te aperi afirmand ca nu vrei sa fii catalogat de catre prieteni " esti un handicapat de tocilar".

Exista un pret pentru toate si acela nu poate fi mereu platit de parinti, nici de profesori.

Hiperprotectia , mostenire grea

2011-02-23T23:52:00.000-08:00

Lucrand cu copii cu disabilitati stiu bine cu ce se confrunta familia copilului . Acolo unde vorbim despre copil unic parintii aproape ca refuza sa intrezareasca un viitor pentru copilul lor. Mi-l amintesc pe tatal unei adolescente de 14 ani,diagnosticata cu autism , spunand cu disperare : " ce se va intampla cu fata mea atunci cand eu nu voi mai fi ? "

Fiica , copil unic, dorit, iubit si foarte rasfatat si protejat . Profesorii ei spun ca a progresat mult datorita perseverentei mamei ,care lucreaza acasa cu ea tot ce i se recomanda. Fetita invata sa scrie si sa citeasca, este vesela, prietenoasa, canta si danseaza, asa cum poate ea. Ii place sa alerge impreuna cu prietenele ei. Mama spune : Stop nu fugi !

Poate cineva sa raspunda la intrebarea Cum decodifica un copil diagnosticat cu autism "Stop nu fugi " ?

Cand incearca sa se imbrace singura mama spune "Stai sa te imbrac!"

Este dependenta . Nu are consolidate deprinderile de autoingrijire si igiena personala, iar programa scolara nu include aceste aspecte.

Pentru dezvoltarea abilitatilor de viata semiindependenta sunt in derulare programe finantate de stat, dar fie insuficient popularizate , fie respinse de familie.

Am intrebat-o pe mama ce are impotriva alergatului .

Transpira , mi-a raspuns.

Nu am continuat. Am inteles rezistenta mamei.

Voi continua cu drama prietenei mele ce o voi numi Jeny.

Jeny, avea 5 ani, cand i s-a pus pe umeri o mare responsabilitate . Cand noi nu vom mai fi tu va trebui sa ai grija de sora ta mai mare, Raluca ( evident numele nu este cel real).

La finele anului 2009 , Jeny , imi spunea : "de la varsta de 5 ani traiesc cu teama! Nu stiu ce voi face cu sora-mea cand nu vor mai fi ai mei . O sa te rog sa ma ajuti atunci. Raluca este mai mare cu 4 ani si are sechele post encefalita".

Nimeni nu banuia ca la mijlocului lui 2010 parintii vor fi implicati intr-un grav si fatal accident rutier. Raluca a supravietuit accidentului. Jeny si-a ingropat parintii si apoi a inceput lungul drum al cautarilor unui centru pentru adulti cu disabilitati.

La acea vreme Jeny era medic in Bucuresti, orasul de resedinta pentru o bucata de vreme. Am cautat impreuna solutii pentru a respecta dorinta parintilor : "sa nu-ti abandonezi sora in azil". Dupa ce am epuizat Bucurestiul si zonele limtrofe, Jeny si-a indreptat atentia catre alte orase din tara . In cele din urma cautarile au fost incununate de succes, in sensul ca s-a gasit un mic centru de zi unde Raluca a fost acceptata alaturi de alti tineri.

Raluca s-a nascut intr-o familie de intelectuali , in apropierea unui oras resedinta de judet, si a locuit impreuna cu parintii bucurandu-se de iubire si prosperitate . Encefalita copilului si-a pus amprenta pe destinul a 4 persoane. Parintilor le-a fost greu, micutei Jeny si mai greu. Ceea ce nu au avut putere sa faca parintii, a trebuit sa fac azi Jeny. Parintii au tinut-o acasa, au rasfatat-o, compensand cu ziare, reviste, tv, imbracaminte si anumite mancaruri.

Jeny s-a stabilit in alt oras , a inchiriat o casuta pentru ele, o duce zilnic la centru. Pentru Jeny momentul cel mai dificil a fost sa ajunga intr-un oras unde nu cunoastea pe nimeni. Firul telefonului de 3 luni de zile este rosu. Raluca a facut mari progrese. Imediat dupa ce s-au instalat in casa noua au inceput sa-si invite prietenii de la Bucuresti, apoi au mai venit in vizita. Plimbarile si vizitele au avut efecte pozitive remarcabile asupra Ralucai.

Saptamana aceasta i-a comunicat sorei ei ca-i place un baiat si ca ar vrea sa-si invite colegii acasa daca se poate, asa cum a vazut ca si Jeny obisnuieste.
Azi, mergand la centru sa isi ia sora acasa, Jeny a avut o surpriza : tinerii sarbatoreau de Dragobete. Raluca dansa cu Adi, tanarul despre care deja ii vorbise sorei ei. Administratorii centrului adusesera sucuri, dulciuri si muzica. Raluca a fost dezamagita ca sora ei ajunsese mai devreme sa o ia acasa

Parinti hiperprotectia handicapeaza. Lasati-va copiii sa alerge, daca o pot face. Nu le franati zborul!

Pentru cei care au 2 copii, unul sanatos si altul cu probleme va invit sa reflectati la ceea ce am relatat mai sus. Parintii prietenei mele s-ar fi bucurat mai mult de viata si de cele 2 fiice daca ar fi avut o alta atitudine fata de copii. Fetele de asemeni ar fi fost mult mai fericite si libere de sentimentul de ingrijorare al parintilor.

Saptamana aceasta am vazut un alt caz in care parintii au decis sa franeze unul dintre copii pentru a-l ajuta pe cel mic, cu intelect de limita . Astfel cei 2 baieti, de 8 si respectiv 6 ani, sunt nu doar frati si colegi de camera ci si colegi de clasa . Diferenta de inaltime a facut insa sa nu fie si colegi de banca. Ramane de vazut cum il va marca pe baiatul de 8 ani faptul ca este in clasa intai si ca mereu va fi in urma fata de egalii de varsta.

Motivatia parintilor pentru gestul lor : sa-l ajute pe cel mic.

Sunteti de acord ? Eu nu incurajez astfel de atitudini.

Fratele mai mare al unui baiat cu autism inalt functional imi relata cu tristete in urma cu 3 ani :

Aveam 12 ani cand mama mi-a spus ca eu trebuie sa am grija de fratele meu. Ma simt condamnat. Imi iubesc parintii si fratele,dar nu mi se pare corect sa mi se ia dreptul la viata .Astept sa implinesc 18 ani si sa plec de acasa. La mine la liceu este un alt baiat cam in aceeasi situatie , baietii rad de el pentru ca fratele lui cere mereu ajutor si trebuie sa-l insoteasca pretutindeni.

Punct de plecare articolul Mai bine arunc bulina neagra

2011-02-05T07:05:00.000-08:00

http://drdanaiesan.blogspot.com/2011/02/mai-bine-arunc-bulina-neagra.html, da aici gasiti punctul meu de plecare. Dupa ce veti citi ambele postari veti intelege legatura.

Ionut , este elev in clasa intai, o clasa cu 28 de elevi . Doamna invatatoare s-a plans de el la sedintele cu parintii, mamei i-a crapat obrazul de rusine. Mama se ocupa de copil, face zilnic lectiile cu el si totusi micul elev primeste insuficient ori de cate ori este evaluat. In urma cu doua luni, doamna invatatoare , printre reprosuri ,a sugerat mamei sa-l duca la psihiatru ca nu se mai poate. Mama, secretara de profesie si obisnuita sa indeplineasca ordinele , s-a conformat. L-a dus pe Ionut la Spit Obregia unde a fost consultat, evaluat si indrumat catre un psiholog. Medicul psihiatru a intrebat : in ce banca sta Ionut?
In ULTIMA banca , a raspuns mama.

Un copil considerat o problema este asezat in ultima banca!!!! Oare de ce?

O prietena, cunostinta a familiei, m-a rugat sa vad copilul si m-a intrebat daca eu consider potrivit sa merg la scoala sa discut cu invatatoarea.
I-am raspuns ca nu pot face asta inainte de a vedea copilul.
Cand m-a sunat mama copilului m-a intrebat , printre altele ,daca as fi dispusa sa merg la scoala sa-l vad pe copil la ore si sa discut cu invatatoarea.

I-am raspuns ca sunt de acord in conditiile in care doamna invatatoare isi da acordul.
Mama, o persoana riguroasa si vigilenta, chiar a doua zi a discutat atat cu directorul scolii cat si cu invatatoarea. A obtinut acordul ambilor. Dar a mai obtinut ceva. De indata ce a informat conducerea scolii si invatatoarea ca au apelat la un psiholog care va veni , cu acordul lor ,sa-l vada pe Ionut cum se comporta la ore, copilul a fost mutat in banca a treia. Acum scrie, este atent si participa la ore. Este mandru ca are bine si foarte bine.

Vreti sa aflati daca am ajuns la scoala ? Nu, nu am ajuns. Lucrez cu Ionut si toata povestea s-a schimbat. Copiii s-au schimbat, se joaca cu el; are multi prieteni acum si este fericit. In loc de pedepse primeste mici recompense.

Copilul tau nu mananca sau are anumite preferinte alimentare?
Nu-l forta sa manance fa-i un program de masa si respecta-l.
Nu te transforma in actor sau magician pentru a-l determina sa manance.
Nutritia se invata! Obiceiurile alimentare deprinse in copilarie se "mostenesc".
Vrei un sfat si nu stii cui sa-l ceri? Intra aici:
http://www.topexperti.ro/experti/Consiliere-Psihologica/Consilier-in-nutritie

Afirmaţii păgubitoare

2011-01-16T07:53:00.000-08:00

Prea des aud şi citesc lucruri rele despre români. Dureros este că cei care vorbesc sau scriu despre români în acest fel sunt tot români.

Aduc în atenţie un exemplu de succes al unei echipe de specialişti români priviţi cu scepticism de către români, chiar aici la ei acasă. Nici românii de dincolo nu se grăbesc să ne laude ori să ne susţină, din păcate pentru ei, dar şi pentru noi românii de acasă.

Recent am citit despre o importantă descoperire, o celulă, Telocita, numită iniţial "celula Popescu". A fost descoperită recent de o echipă a Institutului Naţional de Patologie "Victor Babeş" condusă de academicianul Laurenţiu Popescu.

Cine este Laurenţiu Popescu ?

A absolvit Facultatea de Medicină la IMF Bucureşti - şef de promoţie.
Este doctor în ştiinţe medicale, profesor şi şef de catedră în Departamentul de Medicină Celulară şi Moleculară şi rector al Universităţii "Carol Davila" din Bucureşti.
Este director general al Institutului Naţional de Patologie "Victor Babeş" din Bucureşti şi al Platformei Ştiinţifice "George Emil Palade".
Este Fogarty International Fellow la National Institutes of Health,Bethesda, Maryland, SUA şi postdoctoral fellow al Universităţii din Leiden, Olanda.
Este membru al Consiliului Ştiinţific al Centrului Internaţional de Studii Biomedicale ICBMS din China.
Este redactor-şef şi fondator al Journal of Cellular and Molecular Medicine.
Are publicate peste 100 de lucrări ştiinţifice în reviste internaţionale de
largă circulaţie.
În 2005, tot el a descoperit cel de-al treilea tip de sinapsă "sinapsa stromală", în afară de clasica sinapsă neuronală, descoperită în 1897, şi cea imunologică, din 1983.
Are 10 titluri de Doctor Honoris Causa, în ţară şi în străinătate.
A ţinut prelegeri academice la Harvard, Oxford, Stanford, Yale, Londra, Paris sau New Dehli.

Am pornit cu acest exemplu pentru a face trecerea la atitudinea de negare a specialiştilor români de către cei mai mulţi dintre noi. Atât de tare s-a înrădăcinat în noi obiceiul de a privi peste gard şi de a râvni la ceea ce credem că au alţii, încât aproape că nu mai suntem conştienţi de posibilele inconveniente.

"Vrem maşina dar şi banii pentru maşină !"

Avem specialişti, dar nu vrem să plătim o consultaţie la un specialist român...că e în România şi este sau ar trebui să fie gratis.

In străinătate este însă altceva, acolo sunt specialişti . Dar de unde bani ? Păi ...de la firma la care lucrăm, să ne sponsorizeze, ori să ne dea statul sau oamenii de bine!

Care oameni de bine ? Doar românii sunt ţărani proşti, hoţi, leneşi, nu sunt buni de nimic . Medicii nu ştiu nimic, aşteaptă doar să le dai.

Noroc cu firmele care-si permit sa facă sponsorizări.

Da, din păcate , aşa cum aţi citit mai sus gândesc mulţi români . Din pricina acestei atitudini noi ca neam şi ca ţară am pierdut mult şi încă mai pierdem.

Imi vine acum în minte un client care când se certa cu soţia mergea pentru un timp la părinţi unde se plângea de soţie. Apoi se împaca cu soţia, revenea la ea şi îşi denigra părinţii . În cele din urmă a ajuns să fie respins din ambele părţi şi să nu-şi mai găsească locul .
Credeţi că este posibil ca gândurile noastre despre noi să se întoarcă împotriva noastră?
Eu sunt convinsă că DA. Conform zicalei "culegi ceea ce ai semănat".
Cum acest blog este dedicat părinţilor şi copiilor îmi permit să vă rog să începem să cultivăm în copiii noştri sentimente pozitive pentru oamenii locului, care suntem noi- cu bune şi rele, nici mai buni, nici mai răi ca alte popoare.
Mult timp ne-am lăsat duşi de val către strugurii buni din alte ţări, cu toate că aveam aici lângă noi pe ai nostri, buni şi dulci, doar nouă ni se păreau acri.
Poveştile cu care am crescut eu spuneau că peste nouă mări şi nouă ţări se află....lucruri minunate, iar voinicii se incumetau să pornească in căutarea lor . Porneau de fapt în călătoria vieţii, traversau şi înfruntau dificultăţi care ii caleau, ii maturizau. Se intorceau acasă.
Viaţa este o călătorie mai uşoară sau mai grea, nu este pentru toţi la fel, dar fiecare se întoarce acasă.
Acasă înseamnă mama ta, ţara ta, neamul tău.
Nu avem motive să creştem copii care să-şi denigreze mama, ţara, neamul .

ne grabim, ne grabim, fara sa ne intrebam unde ne va duce graba

2011-01-15T06:34:00.000-08:00

Fericit si norocos este copilul care are parte de cei 7 ani de acasa .

Jaguarul este un animal superb, puternic. Masculul jaguar nu este familist , el doar asigura perpetuarea speciei. Mama jaguar isi creste singura puii, pentru ca tatal se grabeste sa plece.

Oare acesta sa fie modelul pe care functioneaza societatea moderna ? Oare acest model a stat la baza familiei monoparentale?

Puiul de om se deosebeste mult de puiul de jaguar, care va invata destul de repede sa mearga in 4 labe si sa se catere in copaci.

Fiul omului depinde de parinti o perioada mai lunga . Cei 7 ani de acasa nu sunt doar o poveste, copilul avand nevoie de educatie, de protectie, de sustinere.

Copilul se ridica mai greu si are nevoie sa fie sustinut cand trece la pozitia bipeda .

Desigur ca un bebe are multe nevoi, nevoi ce famila le traduce de multe ori prin nevoia de bani .

Nu pot sa nu ma intreb daca parintii s-au gandit inainte de a-si primi puiul acasa cum il vor creste. Ce alegeri vor face?

- Il vor lasa pe micut cu bunica , indiferent de starea de sanatate si de varsta acesteia sau il vor duce la cresa. Da, acum, cu noul mod de acordare a concediului si a indemnizatiei pentru cresterea copilului , cred ca este legitim sa aduc acest aspect in discutie.

- Vor angaja o bona? Bona costa, deci sunt necesari bani in plus.

- Il vor duce la cresa? Crese de stat sunt destul de putine, iar la gradinite lucrurile se complica si mai rau.

Deci ce alegem ?

Este obligator ca mama sa lucreze?

Este imperios necesar sa se faca alegeri!

Iata o scurta poveste cu un baietel de 8 ani, elev in clasa intai, diagnosticat cu ADHD . A fost necesar sa inceapa scoala pentru ca invatatoarea sa sugereze parintilor sa-l duca la medic, si l-au dus. A fost diagnosticat cu ADHD si s-au prescris medicamente. Medicul psihiatru a recomandat sa mearga si la psiholog sa-i invete pe parinti ce au de facut, cum sa gestioneze comportamentul copilului. Familia a acceptat diagnosticul si medicatia, nu si ideea de a merge la psiholog.
- Ce sa fac eu? s-a aparat mama ingrijorata. Fac destule : am 2 copii, sot, casa, gospodarie, serviciu . De ce nu i se da un medicament mai bun ?

Ce alegeri ar trebui sa faca aceasta mama a doi copii de 8 si respectiv 2 ani, care s-a intors la serviciu de curand?
Baietii au ramas in grija bunicului, mama si tata mergand la serviciu pentru a asigura cele necesare traiului .
Ei au ales.
Noi nu-i putem judeca, nu avem acest drept.
Putem insa sa-i informam pe parinti ca orice alegere inseamna o renuntare la ceva . Mai putem adauga ca uneori nicio suma de bani , oricat de mare, nu ne poate aduce inapoi sanatatea, vindecarea, viata.
Este dificil sa fii parinte si sa faci alegeri. Cunosc cazuri cand parintii au sacrificat copilul sanatos pentru a-l sprijini pe cel bolnav. Cunosc cazuri cand parintii au investit doar in copilul sanatos, lasandu-l pe cel bolnav in grija cui s-a putut.

Am intalnit o familie cu 4 copii, 3 dintre ei cu diferite afectiuni( baiatul cel mic diagnosticat cu autism, urmatorul, in sens ascendent, cu ADHD, iar intaiul nascut cu microcranie, tetrapareza spastica , epilepsie) . Familia profund marcata de situatie, acorda atentie deosebita celor trei. Am cerut celor 2 fete, capabile sa realizeze un desen, sa deseneze o familie, iar fata sanatoasa clinic s-a reprezentat pe sine pe contrapagina, delimitandu-se de restul familiei.
Ti-ai desenat parintii , fratii si sora , tu de ce nu esti aici- am intrebat.
Eu nu mai aveam loc- a raspuns fata, eleva in clasa a opta.

Sa acorzi atentie, sa observi ,sa te joci cu copilul, sa-l cunosti inseamna timp acordat unei fiinte dragi care a venit pe lume pentru ca tu ai ales sa fii parinte.
Asumati -va alegerea si acordati-i timpul de care are nevoie sa creasca, sa descopere, sa invete . Beneficiul dumneavoastra va fi cu mult mai mare decat banuiti.
Acordand atentie egala copiilor dumneavoastra, ii veti observa , le veti cunoaste adevaratele nevoi si sentimente si veti creste copii mai sanatosi, armoniosi si adaptati timpului prezent.

Craciunul, sarbatoarea bucuriei

2010-12-23T02:33:00.000-08:00

Mari si mici , cu totii asteptam sarbatoarea de Craciun . Bradul natural sau artificial, mare sau mic , a fost impodobit. Cei mici asteapta darurile de la Mosu, cei mari ( parintii) se framanta ce daruri sa faca micutilor.

Sunt desigur si situatii cand cei mari isi fac daruri, uneori chiar daruri scumpe sau foarte scumpe, aceasta nefiind in mod necesar in spiritul Craciunului ci avand alte conotatii. Nu discutam acum despre aceste situatii.

Imi amintesc acum ca in copilaria mea, parintii mei asteptau mai multe zile, in frig, in Piata Obor sa vina masinile cu brazi. Rar se intampla ca mama sau tata sa se intoarca de la piata cu un brad , din prima incercare, si asta ma facea sa astept cu teama. Voi avea sau nu voi avea brad? Speriata ca nu va veni Mosu o rugam pe mama sa cumpere si molid, o specie de conifere mai putin rezistenta la temperaturile din apartamentele de bloc. Da, ma numar printre norocosii care nu au simtit frigul acasa.

Spiritul Craciunului sau Sarbatoarea Bucuriei ne insotesc si ne anima in aceste zile. Este o sarbatoare a Luminii si a Sperantei intr-o lume mai buna, sanatoasa si fericita.

Societatea de consum, insa, ne-a pervertit gustul pentru lucrurile simple, vrem mai mult, mai nou, de firma,etc. Vitrinele luminoase, reclamele ne indeamna sa cumparam.. ... si umplem sacul, golind portofelul , in cele mai multe cazuri.

Sarbatoarea trece de indata ce Mosul si-a golit sacul si ne inunda regretele. Sarbatoarea s-a terminat! A fost frumos, dar... daca nu cumparam... acum puteam sa....

Nu va lasati umbriti de suparare ori de regrete, iertati-va pentru aceste momente si tineti minte sa nu mai repetati greselile. De multe ori frustrarile fac loc furiei, care numai in foarte putine situatii are efecte mobilizatoare constructive. De cele mai multe ori furia este distructiva. Oamenii apropiati- familia, prietenii, asociatii- ne aduc cele mai mari bucurii, dar si cele mai mari suparari. Tineti minte aceasta si nu lasati supararea sa se transforme in furie stricand ceea ce ati construit cu greu si poate nu veti mai avea putere sa recladiti.

Invidia pentru ca altul are mai mult, mai mare sau mai frumos decat noi poate deveni o rana pentru noi cei ce simtim invidia, dar il poate bloca si pe celalalt. Ura, gelozia nu-si au loc in aceste zile de sarbatoare in inimile noastre si nici nu ar trebui sa existe vreodata.

De Craciun, sarbatoarea bucuriei , luminii si a iubirii fraterne va doresc sa traiti stari de inaltare emotionala, sa empatizati cu semenii, sa sarbatoriti cu inima plina de iubire si iertare.

Va invit sa cititi si:

http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.com/2010/12/vin-sarbatorile-cu-daruri-si-schimburi.html

de sarbatori atentie la bunici !

2010-12-19T09:56:00.000-08:00

Femeia, prin natura ei, da viata si hraneste.

Bunica, trecuta de varsta fertila, ne hraneste si ne imbie cu bunatati.

Aparitia nepotilor schimba viata bunicilor si este firesc sa fie asa. Bucuria ii anima pe bunici, poate chiar retraiesc emotiile avute cand, tineri fiind, ei deveneau parinti . Au trecut ani de atunci si acum ei sunt pregatiti sa vina in ajutorul fiicei /norei devenita mama. In cele mai multe cazuri bunicii sunt deja la pensie, iar aceasta mica faptura o readuce pe bunica in campul muncii. Il va lua pe cel mic sub aripa ocrotitoare. Se va imparti intre treburile casei si noile sarcini. Dar acum de sarbatori in bucataria bunicii se va da batalia!

Sa nu raniti fameia adulta, devenita bunica, refuzandu-i cozonacul pregatit cu multa iubire.
Acest desert este pregatit pentru nepoti, copii, si sot.

Poate ca tot din iubire pentru Bunica, veti dori s-o menajati si sa aduceti cozonac foarte bun cumparat de la hipermarket ori de la cofetarie.

Daca Bunica este o buna gospodina si face cu bucurie si pricepere placinte, cozonaci, s.a , va sugerez sa o intrebati , inainte de a merge la cumparaturi , ce intentii are? Poate sa pregateasca? Se va descurca si cu nepotii si cu gospodaria ?

Cu siguranta bunica se bazeaza pe omul care i- a stat alaturi o viata. El, bunicul, va merge la cumparaturi, apoi se va juca cu nepotii lasand-o pe ea sa-si framante cozonacii in care va pune nuci , vanilie si iubire .

Multa iubire.

Copilul e un DAR, Viata e o scoala!

2010-12-17T13:51:00.000-08:00

Copilul este un DAR pentru parintii lui. Cei care au sansa acestui DAR trebuie sa fie constienti ca e necesar sa- si invete lectiile.
Da , la scoala vietii parintii invata sa fie parinti.
Nu ne nastem parinti, nu exista scoli care sa ne pregateasca sau mai corect spus nu existau scoli care sa-i pregateasca pe parinti pentru aceasta meserie.
Acum, chiar daca exista scoli pentru parinti, acestea sunt frecventate de un mic numar de mamici si tatici. Participarea la aceste cursuri organizate de clinici sau gradinite private ii ajuta pe multi dintre participanti sa inteleaga comportamentul copilului, sa se inteleaga pe sine, sa inteleaga dinamica cuplului. Cu toate acestea daca suntem parinti e necesar sa ne facem temele si sa ne invatam lectia vietii.
Nu mereu se intampla ca micutul sa fie conform viselor sau asteptarilor parintilor. Sunt situatii cand la nastere medicii anunta familia de situatii mai triste referitoare la starea de sanatate a copilului, alteori problemele devin evidente in primii 3 ani de viata.
E dureros! Mai intai parintii spera sa fie ceva gresit care prin repetarea analizelor sa confirme ca micutul nu are nicio afectiune invlidanta sau severa.
Intai apare frustrarea si asta este benefic pentru ca multe cupluri se mobilizeaza si copilul recupereaza.
Cu toate acestea frustrarea in timp lasa loc sentimentului de vina si mai intai parntele se simte vinovat pentru ca ulterior se se simta invinovatit. Cand parintele se simte invinovatit de medic sau de psiholog devine " surd", pur si simplu refuza sa-i mai auda pe specialisti, se indoieste de capacitatea lor profesionala. Incetul cu incetul multi devin absenti din viata copilului refuzand activitati in comun cu acesta
Nu odata mi s-a intamplat sa discut cu parintii copiilor ce se aflau la mine in terapie si sa constat ca indiferent ce propuneam, parintii veneau cu o scuza.

Anul trecut, inca de la prima intalnire, o mamica m-a intrebat : de ce dati mereu vina pe parinti ?

M-a surprins intrebarea si am rugat-o sa reformuleze. A facut-o si iata cum:

- Toti psihologii, care au lucrat cu fiul nostru , m-au facut sa ma simt vinovata pentru situatia copilului. Noi ne-am straduit mult, l-am dus si la Paris.

Ultima data cand am spus unei mamici "Eu refuz sa mai discut cu parintii surzi!" , a fost tentata sa-mi spuna ca aude bine. M-a privit, a inspirat si apoi a adoptat o atitudine defensiva-justificativa, dand vina pe medicii incompetenti din Romania, pe comportamentul sotului, al socrilor.

"Stiti ce au spus medicii din Germania ? Ca el ar trebui sa traiasca pe varf de munte, departe de orice forma de violenta".

In replica i-am spus doamnei ca imi e greu sa cred ca asa au spus medicii din Germania.

Dumneavoastra nu sunteti medic si nu va puneti cu medicii ! a continuat mamica .

Ce inteleg eu prin parintii " surzi" ?

Parintii "surzi " sunt acei parinti , care isi aduc copilul la terapie, dar nu continua acasa lucrul cu copilul; nu aud si nici nu vor sa auda ce spune terapeutul daca cerinta ii obliga pe ei sa schimbe ceva in propriul comportament .
Mai mult decat atat, pentru confortul personal, ofera recompense : jucarii, mancare, dulciuri , promisiuni ca va primi mai mult daca va sta cuminte.

Daca primeste atatea recompense pentru a sta cuminte cum poate fi recompensat pentru indeplinirea corecta si completa a unei sarcini ?
Viata este o scoala pentru noi toti si fiecare trebuie sa-si invete lectiile.
Daca aveti copii si vreodata va simtiti invinovatiti ca si parinti inseamna ca ati lipsit de la scoala . Nimeni altul nu va invinovateste ci propria constiinta.

Sa-i lasam pe copii sa creasca !

2010-12-17T13:45:00.000-08:00

Daca ai sa fii cuminte o sa vina Mos Craciun, dar numai daca o sa fii cuminte!
Aceasta este o conditionare, si o folosim adesea in relatia cu copiii si nepotii nostri. Putem spune chiar ca viata incepe cu conditionari si a ajuns sa fie o conditionare.
Daca esti cuminte ..primesti....
Daca mananci.. primesti...
Daca inveti... primesti...
Daca te porti frumos...primesti....
Ne place cu adevarat sa fim conditionati? La ce , la cine ne gandim cand ii conditionam pe cei care depind de noi ?
Mi se intampla des sa aud astfel de conditionari , cam de 3-4 ori pe saptamana.
Inainte de 6 decembrie auzeam : "Daca ai sa fii cuminte o sa vina Mos Nicolae, dar numai daca o sa fii cuminte!"
Si a venit cu multe jucarii, unele dintre ele sub nivelul de dezvoltare al copilului
Acum conditionarea suna astfel:"Daca ai sa fii cuminte o sa vina Mos Craciun, dar numai daca o sa fii cuminte!" .

Conditionarile sunt adresate unui baiat de aproape 14 ani , inalt de 1,76 m, ce cantareste 78 kg . Cea care il conditioneaza cum ati citit mai sus este mama.
Mama a citit ca animalele sunt de mare ajutor copiilor cu disabilitati, motiv pentru care intentioneaza sa-i cumpere baiatului un catelus. Auzind-o cum il conditioneaza " Daca esti cuminte iti aduce Mos Craciun un catelus mic ca tine" am intrerupt-o si am intrebat-o :
- Cristian este mic ? Cand l-ati privit ultima oara ? Poate ca nu ati observat ,dar baiatul dumneavoastra are peste 1,75m si va intrece in inaltime.
-Da, dar... a raspuns mama.

Cu ceva vreme in urma am mai scris despre faptul ca noi romanii folosim substantivul "copil" chiar si atunci cand varsta copilariei a ramas de ani buni in urma. De ce o fi atat de greu sa folosim subtantivele fiul / fiica ?
Este limpede pentru oricine ca atunci cand spun fiica mea sau fiul meu fac referire la copiii de ieri.
Oricat de tare am tine la cuvantul copil cu siguranta nu ne dorim sa ne infantilizam copiii, si totusi multi dintre noi o facem.
Ce anume ii determina pe parinti sa-i tina pe copii pe loc? Poate ar trebui sa iesim mai mult in natura si sa invatam de la pasari cum isi invata puii sa zboare. Pasarile isi hranesc puii pana cand acestia reusesc sa zboare. Dupa acest moment isi iau viata pe cont propriu .

Copilul din mine

2010-12-17T13:00:00.000-08:00

Copilul din mine rezoneaza cu fiecare copil. Indiferent de dizabilitatea lui, eu am in fata un copil. Ori de cate ori aud un parinte spunand " imi iubesc copilul, este sufletul meu, este viata mea" uit tot ce am citit, vazut, invatat ori experimentat .

Ma bucur din toata inima pentru acel copil, ma bucur pentru ca parintii il iubesc si il accepta asa cum este. Intotdeauna vreau sa-i cred pe parinti si in mod ciudat, iar si iar, mai devreme sau mai tarziu ajung sa traiesc gustul amar al experientelor triste.

De ce?

Pentru ca parintii sunt si ei oameni. Pentru ca atunci cand au apelat la serviciile mele erau disperati sau doar dornici sa-si ajute copilul sa se integreze.
Intr-un moment de descurajare am intrebat o prietena:
- Cum poate o mama, care in felul ei isi iubeste copilul, sa nu fie atenta la nevoile reale ale fiului ei?
Atunci prietena mea m-a intrebat:
- Ce are copilul?
- Retard mental, tulburari de comportament, dependent de adult, nu a dezvoltat abilitati de autoservire- am raspuns eu.
- Cati ani are copilul?
- A implinit 13 anul acesta, am raspuns.
- Probabil ca mama lui s-a saturat de el ,a comentat prietena mea si a adaugat : " imi amintesc de mine si de baiatul meu in clasele primare. In clasa intai si a doua tatal lui s-a ocupat si a facut lectiile cu el. Din clasa a treia insa a trebuit sa ma ocup eu. De multe ori uram faptul ca trebuie sa fac lectii si simteam ca imi vine sa-l omor pentru ca era nesigur si nu-si facea lectiile singur. Apoi m-am gandit ca eu l-am dorit si l-am nascut si mi-am asumat rolul de mama. Era necesar sa acord timp copilului meu, chiar daca nu-mi facea placere, chiar daca as fi preferat sa vad un film, sa citesc, sau sa rezolv lucruri obligatorii in gospodarie ( gatit, spalat, calcat). Imi amintesc cum asteptam vacantele lui, poate cu mai mare dorinta decat el. Da, acum ,cand vorbim despre asta pot sa spun ca nu mi-a placut,dar sunt o femeie si o mama responsabila .Copilul a fost responsabilitatea mea si mi-am asumat-o. Recunosc ca in viata unei femei sunt momente cand se intampla sa se sature de copilul ei ".

Raspunsul prietenei mele m-a surprins deoarece ani de zile mi-a repetat:" orice mama isi iubeste copilul, orice parinte vrea binele copilului lui " .
Asa am crezut si eu, si imi doresc sa cred si pe mai departe numai ca acum cand scriu gandul imi zboara la micul George, un baietel zburdalnic si incredibil de frumos, care m-a intrebat intr-o zi :" ce aveti doamna de va uitati la mine?".
-Ma uit la tine pentru ca esti un copil foarte frumos- am raspuns.
George si-a acoperit fata , la auzul vorbelor mele si pe sub mana mi-a adresat un ": haideti doamna".
L-am intrebat daca i-a spus vreodata cineva ca este un copil frumos, foarte frumos. Mi-a raspuns rusinat, clatinind din cap in semn ca Nu .
Cand micul George imi zambeste , copilul din mine este asemeni lui : inocent, vesel, zburdalnic. Dar micul G de cele mai multe ori se bate cu prietenii lui , injura si ameninta , loveste si incaseaza lovituri . Atunci copilul din mine se intreba ce ar fi de facut pentru ca micul prieten sa fie fericit, sa zambeasca, si sa aleaga drumul corect in viata. E prea mic sa aleaga singur ! Cineva trebuie sa-i calauzeasca pasii. Pentru asta sunt parintii, sau nu ?

Autism- Noutati editoriale

2010-12-08T04:34:00.000-08:00

Avem placerea sa va prezentam noua noastra carte tradusa despre educatia persoanelor cu TSA.

Titlul este "Gandeste si Aplica, idei practice pentru primii pasi in procesul de invatare la persoane cu autism si persoane cu intarziere in dezvoltare" de Degrieck Steven, traducere aparuta la editura Fides.

Continutul cartii:

- prefata;

- autism si invatare;

- indicii generale;

- abilitati de lucru;

- comportament de lucru;

- comunicare;

- abilitati gospodaresti;

- autoservire;

- timpul liber;

- abilitati sociale;

- tehnici de conversare vizualizate.

Asa cum si prima cartea tradusa de catre fundatia noastra: "Give me 5, pedagogie moderna pentru lucrul cu persoane autiste" de Colette de Bruin a fost o descriere strans legata de practica de zi cu zi, astfel este si aceasta carte direct aplicabila.

Mentionam ca indrumarile oferite de acest volum au fost puse in practica in activitatile cu beneficiarii fundatiei Ancora Salvarii si Scolii Constantin Paunescu din Iasi, fiind de un real ajutor specialistilor care lucreaza cu acestia.

O puteti comanda prin mail, pretul cartii fiind de 20 RON cu costuri de expediere sub forma de ramburs ajungand la apoximativ 25 RON. Va rog, sa ne oferiti adresa dumneavoastra completa astfel incat sa nu fie probleme.

Mentionam ca avem si un nou tiraj al cartii Give me 5, pretul acesteia fiind de 30 RON

Inchei cu speranta ca oferta noastra va va ajuta in lucrarea dumneavoastra!

Inge Jose Smelik (presedintele Fundatiei Ancora Salvarii)

Asociatia Casa Faenza va pune la dispozitie ultima aparitie editoriala "Manual de bune practici utilizat in abilitarea copiilor cu tulburari de spectru autist"- un ghid ce reflecta o experienta in lucrul cu copii autisti de aproape10 ani.

Manualul este de mare utilitate practica atat pentru specialisti cat si pentru parinti.

Acum aveti posibilitatea de a intra in posesia acestei publicatii contra sumei de 35 ron.

Manualul poate fi achizitionat direct de la sediul Asociatiei (Aleea Sanatatii nr 15 Timisoara) sau prin posta

Marinela Antal

Asociatia Casa Faenza
Timisoara, Aleea Sanatatii, nr. 15, cod. 300742

tel.: 0356 101 410 sau 0256 487 202

mobil 004 0726 635 519;
fax. 0356 101 409
casafaenzatimisoara@yahoo.com

www.autism.org.ro

Va semnalam aparitia cartii “Sa intelegem autismul” la editura Aramis. Cartea a fost lansata in cadrul targului de carte Gaudeamus si se vrea a fi un real sprijin pentru familiile care se confrunta cu autismul. Detalii despre carte si modalitatea de achizitionare gasiti pe www.edituraaramis.ro

Cauza persoanelor cu autism la Bruxelles

2010-10-20T07:46:00.000-07:00

Carmen Gherca:
Cauza persoanelor cu autism la Bruxelles

http://carmengherca.blogspot.com/2010/10/in-anul-2003-alaturi-de-alti-2-parinti.html

Castig cat vreau eu si cat am nevoie, sunt hot de buzunare!

2010-10-16T02:38:00.000-07:00

Azi in Romania nu mai exista scoli de reeducare. Indiferent pentru care motiv au disparut aceste scoli ,ele ar trebui reinventate. Multi copii cu rele practici comportamentale sunt transferati din scolile de masa la scolile speciale. Desigur ca interesul scazut pentru instruire ii face pe acesti copii sa deranjeze si sa tulbure orele, sa absenteze si sa aiba slabe rezultate la invatatura.

Curricula scolara pentru acesti copii ar trebui sa cuprinda multe ore de lucru pentru dezvatarea relelor comportamente si inlocuirea lor cu comportamente dezirabile si acceptate social.

Comportamentul nu este innascut !

Comportamentul se invata!!!

Suntem de multe ori uimiti de cate lucruri stiu copiii nostri . Uimirea este cu atat mai mare atunci cand stim ca nu s-a ocupat nimeni sa-i invete. Dar ce bine se aseaza lucrurile cand sunt invatati sa faca ceva anume .

Copiii uneori sunt tentati sa fure din dorinta "de a avea" si ei o anume jucarie, un pix, un ceas ,etc. Cand gestul copilului este sanctionat si corectat, lucrurile intra in normal.

Dar ce facem cu elevii care dupa orele de curs isi insotesc parintii la furat? In mijloacele de transport se practica furtul din buzunare, taiat genti. Adultul initiaza actiunea, copilul o pune in act. Adultul nu va fi prins, iar copilul nu are responsabilitate juridica. Copiii pot fi invatati foarte repede si usor sa fure.

Copii fura si nu sunt niciodata pedepsiti pentru faptele rele. Cine pedepseste un copil risca sa fie privit si sanctionat aspru de opinia publica, de unele institutii.

Acolo unde legiuitorul nu intervine, parintele poate profita de situatie;astfel isi va invata copilul rele practici si isi va exploata copilul.

Probabil acel parinte a deprins si el la randul lui meseria de hot de buzunare de la parintii sau fratii lui.

Un comportament poate ajunge sa fie o meserie si un mod de viata.

Aceste comportamente nu vor disparea prin includerea copiilor in scolile de masa oricat de mult s-ar dori.

Sa furi poate crea falsul sentiment de libertate, te face sa crezi ca poti avea ce si cat iti doresti atunci cand iti doresti.

O colega mi-a povestit urmatoarea discutie avuta cu un client:

Cat costa consultatia ? a intrebat potentialul clientul la telefon

Eu ofer prima consultatie gratis- a raspuns colega mea. In cursul acesteia vom discuta ce va aduce la mine si onorariul meu. Au stabilit intalnirea. Si s-a prezentat un tanar, brunet, imbracat cu blugi si haina din piele, par dat cu gel. Ajung si la onorariu si colega mea ii spune :

tariful meu este de 100 lei per sedinta de 50 minute, poti plati acesta suma ?

Pot plati si 200, raspunse clientul

Auzind asta colega mea l-a intrebat : ce lucrezi ? cat castigi?

Castig cat vreau eu si cat am nevoie, sunt hot de buzunare!

Ce anume l-a determinat sa mearga la psiholog va rog sa nu ma intrebati. Vreau doar sa fiti atenti la raspunsul lui "Castig cat vreau eu si cat am nevoie, sunt hot de buzunare!"

Acest raspuns arata clar ca omul isi asuma ceea ce este, nu are constiinta ca face ceva rau, este multumit pentru ca el castiga cat vrea si cat are nevoie.

Revenind la problematica copiilor cu rele comportamente in scoli, trebuie subliniat ca unii dintre ei sunt admirati de copii mai mici, care se straduiesc sa-i imite. In felul acesta copiii cu rele comportamente inclusi in scolile speciale pot deveni toxici pentru colegii lor.

ce-i ma , esti smecher ? lasa ca-ti arat eu cine e smecher!

2010-10-12T00:03:00.000-07:00

Azi povestea unui copil slabut, nici inalt, nici scund, curat imbracat si gata oricand sa sara la bataie. Se bate in clasa, in timpul orelor, se bate in pauza.
L-am auzit de multe ori spunand : "ce-i ma , esti smecher ? lasa ca-ti arat eu cine e smecher!"

"Smecher " - un cuvant cu sensuri multiple. Care este sensul corect vom vedea mai tarziu, deocamdata va propun doua dintre ele.
Prin anii 87-88 un prieten isi depana amintirile din armata, unde el se orientase catre bucatarie si era foarte multumit pentru ca avea sa devina un bun si talentat bucatar.
Stiai sa gatesti? l-am intrebat
-Nu, a raspuns el.

De ce te-ai dus la bucatarie daca nu stiai sa gatesti ? Cum ai avut curajul sa faci asta ?
- Am suferit mereu de lipsuri acasa, stiam ca la bucatarie voi avea o bucata de paine in plus si asta mi-a dat curaj. In plus stiam ca acolo sunt deja angajati bucatari , eu urma sa-i ajut. La inceput curatam si spalam legumele, puneam masa, maturam, spalam vase. Pana am terminat armata am invatat sa gatesc, sa fac prajituri, chiar si cozonaci .
Lucrand la bucatarie Victor il avea ajutor pe Janosh, un tanar muncitor si linistit . Baietii il necajeau si-l umileau frecvent pe Janosh . Situatia devenise neplacuta pentru Victor ,care isi aprecia camaradul si intr-o zi l-a intrebat : Tu de ce-i lasi sa-si bata joc de tine?
De smecher- a raspuns Janosh .

Este limpede , sper, pentru cititor ca Janos a fost indus in eroare de camarazi si ca, intentionat, i-au prezentat un alt sens al adjectivului.
Janosh indura toate umilintele pentru a arata ca si el poate fi smecher.

Micul elev despre care scriu azi cunoaste insa sensul opus . Ochii lui ca doua albastrele se intuneca atunci cand isi provoaca adversarul de lupta. Sa nu va imaginati ca nu iese sifonat din lupta, ba chiar plange si cere ajutor. Dupa cateva minute il vezi amenintand iar cu pumnul si promitand ca la pauza se va vedea cine e smecher.

Am deschis DEX-ul si iata explicatia ce am gasit :
smecher,-a, smecheri,-e , adjectiv (adesea substantivizat) Care stie sa iasa din incurcaturi, pe care nu-l poti pacali; abil; istet; dezghetat; sarlatan. - Din germ.Schmecker "persoana cu gust rafinat" .

Vede cineva in aceasta explicatie vreo trimitere la violenta fizica ? Eu , nu !

Putem cauta o explicatie pentru comportamentul micului elev in tiparele comportamentale ale mediului sau familial ori in cultura de cartier ?

La scoala speciala - povestiri adevarate

2010-10-03T01:49:00.000-07:00

Scoala speciala este frecventata de copii cu disabilitati neuro-psiho-motorii , deficit de limbaj, de auz si/ de intelect , tulburari de comportament, tulburari asociate. Printre elevi se numara un numar semnificativ de copii ce provin din centrele de plasament (ONG-uri, sa), copii ce se afla in grija unui asistent maternal profesionist, dar si copii aflati in situatii defavorizate. Sunt desigur si copii ce provin din familii bine integrate social, familii ce se bucura de aprecierea si respectul cadrelor didactice pentru implicarea si devotamentul lor fata de nevoile propriului copil.

Copiii cu disabilitati , care au insotitor, vin la scoala, multi dintre ei, impreuna cu insotitorul. Implicarea insotitorului este esentiala pentru progresele copilului. Acesta are rolul de a-l ajuta pe copil sa scrie , sa deseneze; ii explica copilului pe intelesul lui notiunile predate de profesor.

Copiii ce frecventeaza cursurile scolii speciale au , fiecare dintre ei, alt ritm de evolutie, alta capacitate de a intelege, prelucra si asimila informatiile.

Parintii-insotitori ,care nu se implica , trebuiesc informati ca prin gestul lor impiedica progresul copilului. Am vazut parinti ce aveau calitatea de insotitor, care dupa ce instalau copilul in banca se grabeau catre un alt job. Am asistat chiar la indemnul profesoarei care ii spunea ca fetita X va regresa daca insotitorul legal (mama, in acel caz) nu lucreaza si nu o sprijina pe fetita.

Am vazut cum mama s-a intors cu spatele si a iesit grabita, fara sa priveasca inapoi.

Fetita X, e un copil cuminte , unde o pui acolo ramane. Pasiunea ei? Da, are una: ii place sa ascuta creioane. Daca este lasata poate ascuti creioane pana da gata orice urma de creion .

Parinti v-am prezentat o poveste trista si adevarata, dureros de adevarata. daca in jurul dumneavoastra sunt asemenea cazuri indemnati-i pe parinti sa-si asume copilul cu disabilitatea lui si sa-si ia in serios rolul de insotitor legal. Frustrarea parintelui pentru indemnizatia prea mica nu-l ajuta pe copil. Pe copil il ajuta sa fie pregatit pentru o viata semiindependenta sau acolo unde este posibil independenta. Nu intoarceti spatele !

Cand voi fi mare vreau sa fiu...

2010-10-02T10:52:00.000-07:00

"Cand voi fi mare vreau sa am bani ca tata, dar sa fac si medicina ca mama, si vreau sa fiu om de afaceri ca tine!
-Vrei sa spui ca atunci cand vei fi mare tu vrei sa fii psiholog, asa ca mine?
-Da ! vreau sa fiu psiholog ca tine sa lucrez cu copii si sa fiu medic ca mama, dar sa am multi bani ca tata"

Acest dialog l-am avut cu unul dintre copiii minunati cu care am lucrat . Conversatia avea loc in vacanta de vara, terminase clasa a patra si-l adusesem la mine la centru pentru a fi evaluat de un kinetoterapeut. Acest minunat copil frecventeaza scoala nomala si este diagnosticat cu TSA (tulburare din spectru autist ).
Este unul dintre copiii care mi-a adus infinita bucurie prin progresele inregistrate. Familia lui - parintii, fratele si bunica- toti m-au sprijinit si l-au sprijinit, s-au implicat si fie ca le-a placut , fie ca nu , au facut tot ce le-am cerut . A fost o munca de echipa cu un singur obiectiv : integrarea mezinului familiei in social.
Eforturile depuse de mama au fost uriase. Desi a batut la multe usi inchise in cele din urma a reusit .
Este destul de greu sa patrunzi intr-o scoala normala cand esti diagnosticat cu TSA. M-am opus inscrierii lui intr-o scoala speciala. Nu din pricina programei sau a profesorilor, ci din pricina diversitatii problematicii comportamentale. Familia a fost in deplin acord cu recomandarea mea.
Eroul povestii mele nu cunostea valoarea banilor, dar intelesese ca este important sa ai bani. Primise multa iubire astfel ca intelesese ca e necesar sa daruiesti si sa ajuti. In desenele lui membrii familiei erau reprezentati cu bratele deschise, asa ca l-am intrebat de ce ii deseneaza in acest fel.
-Pentru ca ma iubesc! a venit raspunsul copilului .

Vorbind despre experienta mea cu Scoala Speciala , nu pot spune ca este dintre cele mai fericite. Dimpotriva. Integrarea copiilor defavorizati social in scolile speciale aduce un mare prejudiciu copiilor cu disabilitati .
Din pacate copii cu disabilitati petrec zilnic 8 ore in compania colegilor scoliti la scoala smecherilor de cartier, care impart pumni in dreapta si in stanga pentru a arata cat sunt de grozavi. Acesti "smecheri" nu tin cont de nimeni, nu stiu ce inseamna respectul, se bat in clasa cu paine ( cea primita la micul dejun sau la pranz), injura , impart pumni si suturi, se parasc , plang, ameninta.
Candva existau scolile de corectie. Nu cunosc eficienta lor. Ceea ce stiu si pot afirma in cunostinta de cauza este ca acest amestec -copii cu disabilitati + copii cu tare educationale si comportamentale- este daunator celor cu disabilitati.
Intr-un studiu despre ADHD citeam ca cei care sufera de aceasta tulburare sunt delincventii de maine si nu ma mira daca respectivii au trecut printr-o Scoala Speciala din Romania anilor 2000

Copilul, investitie pe termen lung , partea a 2-a

2010-09-30T06:47:00.000-07:00

Cand am postat articolul "Copilul, investitie pe termen lung " nu l-am gandit in mai multe parti.

Iata ca acum scriu partea a doua, fara sa-mi propun sa fie si ultima; ramane de vazut. Comentariile postate si nu numai, m-au determinat sa scriu cele ce veti citi in continuare.

Plecand de la comentariul dnei Monica Balea, care imi da dreptate pe de-o parte , iar pe de alta spune ca "viata este grea si ca parintii trebuie sa si munceasca", voi continua cu povestea unei prietene care are un baietel de 5 ani, lucreaza atat ea cat si sotul.

Copilul merge zilnic la gradinita; dimineata devreme mama se trezeste si pregateste copilul pentru gradi, apoi merge ea insasi la serviciu. Intre orele 17 si 20.30 mama se dedica copilului: deseneaza impreuna, se joaca, copilul este hranit, spalat si la 20.30 este in pat. Parintii au timp sa fie impreuna, sa-si acorde timp unul celuilalt, dupa ce copilul a adormit.

Copilul nu petrece timp doar cu mama, ambii parinti acordand timp si atentie fiului in functie de timpul lor; astfel cand mama este prinsa cu pregatirea hranei tatal este cel care se ocupa de copil interactionand cu acesta nu doar supraveghindu-l de la distanta.

Sfat pentru parintele unic : atrageti copilul in activitati fara a-i pretinde o anume performanta, dar savarsiti aceste activitati impreuna, laudati ceea ce a obtinut si multumiti-i pentru ajutorul dat. Daca il veti critica sau indeparta se va simti frustrat si pe viitor exista riscul sa traiasca trauma ca nu face nimic bine, ca este inutil. Implicandu-l se va simti valorizat, responsabilizat.

Daca nu puteti sa va jucati cu copilul atunci luati-l in bucatarie si lasati-l sa framante aluat alaturi de dumneavoastra sau sa spele legume; cand e cazul rugati-l sa va ajute la intinsul rufelor ori la schimbatul lenjeriei.

Puteti face diverse activitati gospodaresti impreuna. Beneficiul copilului va fi cu mult mai mare decat daca il lasati sa se joace , singur , la calculator .
Este o mare bucurie pentru copil sa stie ca este de ajutor. Lasati-l sa fie util si aratati-i cat de mult apreciati sprijinul lui .
Ganditi-va cat de mult ati tanjit , in copilaria dumneavoastra, dupa lauda parintilor; cat v-ati dorit sa fiti remarcati, apreciati.

sunt copil, am griji si multe frici

2010-09-18T06:42:00.000-07:00

Aparent copilul nu are nicio grija, cu toate acestea lucrurile nu stau de loc asa. Iata de ce:

Imediat dupa nastere il iau in primire niste brate cu maini puternice, care il intorc pe toate fetele si apoi Oamenii Mari decid ca el trebuie sa stea intr-o anume pozitie, alta decat cea fetala.

Va imaginati ca trecerea brusca de la o postura la alta este floare la ureche? Nu, va asigur ca nu este .

Fragila si micuta fiinta , de multe ori are nevoie de un plus ajutor inca de la nastere , asa se face ca unii ajung in incubatoare. Sa fie oare un semn de protest? Sa mai fi dorit ei inca ocrotirea uterului matern ?

Pentru ambele intrebari am un singur raspuns: posibil.

Prin joc, dragoste si ocrotire copilul este pregatit in fiecare zi pentru marea aventura numita viata. In fiecare zi invata ceva, plange pentru ca il doare, ii este frig sau prea cald, ii este foame sau sete. Plange cand este singur . Singuratatea poate fi exprimata si traita de copil ca frison sau ca abandon. Poate ca citind aceste randuri intelegeti cat de vechi si de cunoscute ne sunt sentimentele de frica, frig, insingurare . Da, le invatam din primele zile de viata si le pastram daca nu se preocupa parintii sa le vindece.

Cum pot fi vindecate ? Un prim pas ar fi ca pana la varsta de 5 luni sa nu lasati copilul sa planga ci sa-i vorbiti incercand sa-l linistiti, alungandu-i fricile, asigurandu-l ca este un copil minunat , ca nu l-ati parasit si nici nu se va intampla asta.

Jocul cu copilul nu trebuie sa se rezume la pupat si gadilat , chiar daca aveti dovada clara ca bebe se bucura si va rasplateste cu ras cristalin uneori intrerupt de sughituri.

Nevoia mamei de continere a micutului o fac sa exagereze cu aceste gesturi care pot face din copil un rasfatat.

Si ce-i rau in a fi rasfatat ? Nimic pana cand incep manifestarile opozitioniste. Nimic pana cand va incepe sa refuze mancarea ori sa doarma in patul lui;asta in prima etapa urmand ca situatiile sa se diversifice cu varsta.

Nu incercati sa negati , stiu ca multe mame au spus "il iubesc atat de tare ca-mi vine sa-l mananc" ( nevoia de continere) sau "tipa atat de tare ca uneori iti vine sa-l arunci". Copilul simte si descifreaza limbajul nonverbal mult mai bine decat adultul ;gesturile dumneavoastra insotesc gandurile, care sunt preluate de copil.

Jocul cu copilul este diferit de jocul fetitei cu papusa . Copilul este o persoana! Nu confundati nevoile dumneavoastra cu nevoile copilului.

Beneficiile jocului, pentru copil, pot fi uriase , depinde insa daca parintele incearca jocuri distractiv educative si de interactiune, ori se rezuma la a oferi placere copilului si siesi .

Obisnuit cu parintii copilul va prefera interactiunea cu adultii , dar va veni desigur momentul integrarii , mai greu sau mai usor, si interactiunea cu egalii de varsta.

A crescut si acum este la cresa sau la gradi.

O noua incercare pentru copil. Sunt mai multe jucarii, dar nu le poate avea pe toate pentru sine.

Cum sa imparti jucariile cu ceilalti ? Mami a spus ca totul e al meu!

Pe cine sa creada copilul ? Pe mami desigur.

O adevarata drama se poate declansa pentru ca am uitat sa facem mentiunea ca doar jucariile de acasa ii apartin.

Situatia se poate repeta si in parc unde nu va imparti jucariile personale cu ceilalti copii, dar va pleca cu o jucarie care nu-i apartine . In aceasta situatie , acceptata de parinti se transmite un alt mesaj gresit. Copilul care tipa sau plange mai tare va pleca cu jucaria celuilalt, care va cere ajutor din priviri insa tot ce primeste este un linistitor lasa ca tu mai ai, uite ce tare plange. Greseste si parintele care accepta jucaria doar pentru a-si linisti copilul, apoi pleaca cu promisiunea ca maine o va restitui.

Ce simte copilul ce tocmai s-a despartit, fara voia lui, de o jucarie si nici mama nu l-a ajutat sa o recupereze ? Poate invata in felul acesta sa accepte o pierdere, dar sigur ii va fi foarte greu sa inteleaga de ce mama nu l-a sustinut.

Ceea ce am descris se numeste comportament, iar comportamentul se invata. Ca orice lucru invatat, el poate fi corectat. Mesajele corecte sau incorecte primite in copilaria mica se mentin si sunt exprimate mai tarziu in viata prin binecunoscutul " asa sunt eu !"

Jocul "de-a doctorul" este un joc , care trebuie introdus si jucat in familie pentru ca familia este cea care il va duce pe bebe la medic. Cine este medicul? Este personajul pozitiv care are grija de noi sa fim sanatosi sa ne putem bucura in voie de joc, de natura, de prieteni.

Daca veti apela la formula " vine doctorul rau , care face injectii" cu scopul a-l determina pe copil sa doarma,sa manance ori sa stea cuminte comiteti o alta eroare. Odata ce ati sadit in mintea copilului frica de medic si ati transmis mesajul de pedeapsa riscati sa va confruntati cu dificultati ce pe moment nu le imaginati Pe creierul copilului s-a setat informatia ca mersul la medic este pentru a ne provoca o durere.

De cate ori am avut ocazia am spus si scris ca parintii sunt cei care ofera modele comportamentale copiilor lor. Oricat de tare v-ati supara pe mine este un adevar, il veti regasi in orice tratat de psihologia copilului, psihologie educationala, psihologie sociala si relationala, psihoterapie, neurologie.

Am fost intrebata, nu o data, de ce psihologii dau vina pe parinti pentru comportamentul copiilor . Eu as adauga in catagoria parintilor si pe bunici, care contribuie si ei la educatia copilului.

Cu ani in urma se vorbea de "cei 7 ani de acasa" si se intelegea prin aceasta ca parintele s-a preocupat si l-a invatat pe copil regulile de buna cuviinta si ca pe acest teren sanatos copilul isi va construi si dezvolta personalitatea.

Renuntarea la norma a facut sa devina tot mai evidente comportamentele negative, frustrarea, lipsa de masura, comportamentele agresive.

In relatia cu propriul copil parintele este autoritatea , cu alte cuvinte stabileste norme comportamentale si educationale in concordanta cu propriile valori.

Eşti părinte ? Atunci e necesar să citeşti !

2010-09-14T06:02:00.000-07:00

Părinţi am scris aceste articolepentru voi. Le-am scris pentru a vă veniîn întâmpinare. Nu este uşor să fii părinte , nu este uşor să fii părinte înRomânia anilor 2010, 2012 ,20.. .

Poate că nici pânăacum nu a fost uşor , acum însă este şi mai greu. De ce este mai greu ? Pentru că ducem zi de zilupta de supravieţuire şi asta este valabil pentru mulţi foarte mulţi dintrenoi.

Tot mai multe cupluri amână venirea copilului pentru că se întreabă ce-i pot oferi copilului.

Şi totuşi Copilul este viitorul!!! Fără copii nu avem viitor.

Să creştem copii sănătoşi şi capabili , nu doar frumoşi !

Copilul, oinvestiţie pe termen lung: http://vicctoriaion.blogspot.com/2010/09/copilul-investitie-pe-termen-lung.html

Părinţii buni-Părinţii răi : http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.com/2010/09/parintii-buni-parintii-rai.html; Copiii-pasiunea mea: http://vicctoriaion.blogspot.com/2010/09/copiii-pasiunea-mea.html

Invaţă de laflori, învaţă de la ape: http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.com/2010/09/invata-de-la-flori-invata-de-la-ape.html

Ajutooor,copilul meu manancă numai iaurt Danonesau Actimel!!! http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.com/2010/07/ajutooor-copilul-nostru-mananca-numai.html

Greva foamei a fost inventată de copii : http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.com/2010/07/greva-foamei-fost-inventata-de-copii.html;

Aspecte aleconsilierii familiei copilului cu disabilităţi: http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.com/2010/06/aspecte-ale-consilierii-familiei.html;

Visele seimplinesc acţionând: http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.com/2010/04/visele-se-implinesc-actionand.html

Cum introducemvalorile spirituale în viaţa copilului: http://vicctoriaion.blogspot.com/2010/08/cum-introducem-valorile-spirituale-in.html

copiii-pasiunea mea

2010-09-14T05:33:00.000-07:00

Pasiunea mea :copiii.

Dorinţa mea :cât mai mulţi copii sănătoşi fizic, mental şi emoţional.

Scopul acestui blog este de a face cunoscute părinţilor aspectele nevăzute ale unor comportamente, gesturi mari sau mici , care pot face din copil o fiinţă încrezătoare şi fericită, sau dimpotrivă.

Azi m-am trezit cu o mare dezamăgire în suflet. Acest articol l-am scris azinoapte, dar înainte de a-l publica m-am uitat peste statistici şi .. acum îl rescriu.

De ce?

Pentru că am constatat cât de puţin interes s-a manifestat pentru articolele ce ţin de psihologia copilului şi de educaţia în familie . Este a miia oară când spun că nu mai scriu părinţilor despre nevoile copiilor şi cu toate astea o fac . E drept că am în jur câteva mame, care probabil gândesc asemeni mie şi îmi spun : continuă!
Sunt oare atât de împovăraţi părinţii că au transferat cu totul ideea de educaţie în seama educatorilor specializaţi???
Educatorii specializaţi ( educatori, învăţători , profesori) se ocupă de educaţia formală care se realizează într-o instituţie de învăţământ după un plan, pe etape clar definite şi are un scop definit.
Expoziţiile, teatrul, biblioteca, sunt tot educatori, prin aceştia realizându-se educaţia nonformală.
Lasaţi copiii să meargă la spectacole, obişnuiţi-i să citească. Insuflaţi-le dorinţa şi plăcerea de a citi, de a descoperi. Bucuria este exterioară, fericirea este interioară. Observaţi curiozitatea copilului mic şi strigătul de bucurie .
Nativ copilul are dorinţă de cunoaştere, să exploreze să descopere. Păstraţi şi cultivaţi această dorinţă cât şi bucuria cunoaşterii! Nu-i luaţi cartea din mână pentru că o rupe, şi aceasta este o formă de cunoaştere. Indepărtând obiectele din calea copilului, pentru a le proteja sau pentru a-l proteja, riscaţi să întăriţi comportamente de care vă veţi întreba peste ani de unde sunt.
Rupe cartea? O puteţi înlocui cu un ziar, dar lăsaţi-l să rupă. Şi această acţiune este un pas în dezvoltarea copilului.
Scrie (mâzgăleşte) pe pereţi ? Nu-i luaţi creionul ci oferiţi-i o coală si arătaţi-i cum se scrie pe hârtie.
Cele mai multe dintre iniţiativele copilului trebuiesc îndrumate în direcţia corectă, nu interzise , nu stopate. Interdicţiile pot conduce la manifestări de opoziţionism, iar stopurile la blocaje mentale.
Va fi cu mult mai greu să fie corectate comportamentele contraproductive, negative învăţate în copilăria mică.
Copilăria mică este o etapă de importanţă majoră! Părinţi ,nu neglijaţi această etapă !
Nu vă culcaţi pe o ureche spunând : e mic şi nu ştie.
Nu ştie şi tocmai pentru că nu ştie nu prelucrează ceea ce vede şi nici ceea ce aude ,ci înregistrează şi stochează tot , asemeni unui magnetofon (reportofon).
Comportamentul nonverbal este descifrat şi înregistrat de copilul mic. Veţi constata cu surpriză şi bucurie ce bine imită copilul dumneavoastră.
Da, da copilul învaţă de mic să imite aşa că fiţi atenţi ce mesaje transmiteţi. Va avea grijă să se facă remarcat în public şi uneori o să fiţi mândri, alteori însă veţi spune "e copil, nu ştiu unde a auzit asta ..poate la televizor sau la soacră-mea". Iar dacă puiul e la grădiniţă, atunci puteţi răsufla uşuraţi .." e la grădi..acolo sunt tot felul de copii, .. educatoarele", samd.
O altă surpriză neplăcută este somatizarea; când părinţii copiilor mici se ceartă des copiii fac otită.
In continuare tot despre educaţia informală ce o realizează familia, media, grupul de prieteni, oricine exercită o influenţă educaţională neintenţionată sau neorganizată .
Acest gen de educaţie nu necesită pregătire didactică; pregătirea nu este o condiţie a influenţei educaţionale.

Fragmentul de mai jos este preluat, găsiţi la final autorii sursa şi chiar bibliografie. Poate sunt persoane ce doresc să aprofundeze problema

"Educaţia în familie; aspecte ale educaţiei părinţilor

Importanţa educaţiei în familie

Când începe şi cât durează educaţia în familie?

Participarea familiei la educaţia copilului

- Creşterea şi îngrijirea copilului mic

- Educaţia antepreşcolară; jocul - ca modalitate de educaţie

- Pregătirea pentru "meseria de elev"

- Participarea familiei la educaţia şcolară şi extraşcolară: forme, conţinuturi, roluri, disfuncţii şi consecinţe

Roluri parentale şi educaţia în familie:

- Stiluri

- dimensiunea de gen

- pregătirea părinţilor pentru asumarea şi exercitarea rolurilor parentale

Disfuncţii ale educaţiei în familie

- Slaba implicare a parintilor în tot ceea ce depaseste cadrul vietii domestice

- Slaba implicare a părinţilor în activităţi de sprijin şi de control pentru lecţii

- Comunicarea deficitară dintre parinti si copii pe teme legate de viata lor cotidiana (activitate scolara, activitati cu prietenii), dar si pe teme de mare interes pentru aceasta etapa de vârsta (viitorul copilului, prietenia, dragostea, sexualitatea)

Cauze posibile

a) nivelul cultural scazut (de ex., părinţii sunt depasiti de sarcinile şcolare ale copilului)

b) nivelul economic redus, care dispersează atenţia părinţilor spre problemele sociale (inflaţie, somaj) sau de subzistenţă;

c) bugetul redus de timp liber;

d) scăderea continuă a calităţii vieţii şi stresul social induc diferite grade de fatigabilitate şi o dezorientare generală a parinţilor în câmpul realităţii sociale.

e) nivelul de aspiraţii al părinţilor

f) legitimarea autorităţii parentale prin "sacrificiu"

g) tendinţa părinţilor de a sancţiona comportamentele copilului în raport cu reuşita şcolară (note, absenţe) şi de a neglija atitudinile socio-morale şi chiar comportamentale deviante ale copilului."

Simona Velea, cercetător şt. princip. III, asist. univ. Olimpius Istrate. Introducere în pedagogie. Note de curs (2006-2007)

Bibliografie: Ionescu, M., Negreanu, E., Educaţia în familie. Repere şi practici actuale, Ed. Cartea Universitară, Bucureşti, 2006, disponibil la http://www.ise.ro

copilul, investitie pe termen lung

2010-09-13T01:03:00.000-07:00

Copilul, fiinta minunata, care ofera femeii sentimentul de implinire! Copilul, rod al iubirii a doi adulti ! Copilul obiectul investirii emotionale!

Copilul, acelasi copil asteptat, dorit, investit, ajunge sa fie marul discordiei . In cele mai multe cazuri tatal trece pe planul doi, locul intai fiindu-i rezervat copilului.

Nimeni nu poate spune ca tatal nu-si iubeste copilul, dar de cand aceasta mica faptura ocupa timpul si toata atentia partenerei sale lui ce-i ramane de facut?

El , tatal, pana mai ieri rasfatat acum abia daca mai este observat.

I se observa, insa, absenta; pare ca nu este niciodata acasa atunci cand este nevoie de el.
Cand intra pe usa este intampinat cu " tu unde ai fost? copilul asta are nevoi, iar tu nu stii de nimic, m-ai lasat singura! "

Acesta este de multe ori inceputul unei perioade ce va marca relatia dintre parteneri si relatia copilului cu fiecare dintre parintii sai.

Mama va trai mereu sentimentul ca partenerul ei s-a indepartat si ei ii revine sarcina de a se ocupa de copil. Tatal se va simti indepartat de partenera si va visa mereu la ziua cand ii va putea explica copilului ce nu a mers si de ce.

Fiecare dintre parinti va investi in copil, va investi iubire, ocrotire, dar si asteptari . Multi parinti se lupta din rasputeri sa ofere copiilor bunastarea materiala de care ei nu au avut parte. Altii se straduiesc sa-si scoata copilul cu o licenta, indiferent cat ar costa asta. Investirea parintelui in licenta copilului este in cele mai multe cazuri sentimentul implinirii prin copil. "Sa faca el ceea ce eu nu am putut !"

Este minunat sa-ti sprijini copilul, sa-l iubesti, sa-l educi, sa-l indrumi . Este oare corect sa-ti atribui reusitele copilului tau?
Este corect sa-i ceri sa faca ceva ce tu nu ai putut duce mai departe de stadiul de dorinta, de vis?
La aceste doua intrebari mi s-a raspuns frecvent cu " eu nu am avut posibilitatile lui , parintii mei nu mi-au oferite toate aceste conditii". Respondentii faceau desigur referire la conditiile materiale ,dar si la facilitatile oferite de tehnologia moderna.
Tehnologia moderna asociata dorintei de a avea mai mult, mai nou , mai modern poate costa foarte mult .
Pretul este platit in bani si in timpul cat lipsim de acasa. Acest timp nu-l vom putea recupera niciodata. Este timpul ce noi l-am luat copilului nostru si am pus in loc o acadea, role, pc,... o licenta.
Probabil parintii anului 2050 se vor stradui sa le ofere copiilor ceea ce lor le-a lipsit in copilarie : timp petrecut impreuna !

Mulţumesc

2010-09-05T03:33:00.000-07:00

Astăzi este ziuamea, împlinesc 53 ani şi cu acest prilej mulţumesc tuturor celor care m-aufelicitat de ziua mea. Mulţumesc pentru urările voastre şi sunt convinsă că întregul Univers vibrează şi foarte curând elese vor manifesta în concret.

Mulţumesc celorcare mă cunosc personal cât şi celor care nu mă cunosc pentru că s-au oprit oclipă din drumul lor să mă citească, să mă asculte, să-mi scrie un mesaj, uncomentariu.

Mulţumesc pentrucă mi-aţi acordat atenţie, apreciere ,încredere. A contat şi contează multpentru mine.

Mulţumesc pentrucă m-aţi criticat. Am putut în felul acesta să-mi revizuiesc scrierile şi sădescopăr că s-au strecurat greşeli. Tot criticile m-au impulsionat şi astfel ammai făcut un pas.

Mulţumescprietenilor care mi-au fost sprijin şi îndemn.

Mulţumesccititorilor mei din ţară şi din străinatate.

Vă urez , larândul meu , să fiţi sănătoşi , iubiţi şi înţeleşi în fiecare zi a vieţiivoastre. Vă urez să aveţi tot ce vă este de folos exact atunci cand aveţinevoie .

Vă rog să fiţi cuvoi în fiecare zi.

Mulţumesc pentrucă sunt.

Mulţumesc Ştefaniei D. Niţă pentru că m-aînvaţat să fiu , Deliei Ciobancan pentru că mi-a redat simţul umorului, DaneiIeşan pentru prietenie şi îndemn.

Mulţumesc tuturorprietenilor şi oamenilor dragi şi îi rogsă nu se supere pentru că nu i-am menţionat aici.

Mulţumesc părinţilormei, plecaţi de ani buni .

Cum introducem valorile spirituale in viata copilului

2010-08-30T04:20:00.000-07:00

Clipele grele , pierderileumane sau materiale , pe unii dintre noi, ne indeparteaza de Dumnezeu deoarecenu intelegem ce ni se intampla si de ce; astfel ne grabim sa consideram ca amfost pedepsiti.

Am avut si euaceasta traire si o recunosc in clientii/ pacientii, prietenii mei, familia mea.Cei mai multi dintre noi ne indepartam de Dumnezeu cand suntem incercati cu oboala sau cu o pierdere. Mereu m-am intrebat cum e posibil? Si totusi este....

Un posibil raspunspoate fi gasit in modul in care familia, repectiv parintii si bunicii introducvalorile spirituale, credinta in Dumnezeu , in viata si deprinderile copilului.
Nu am avut parte de o educatie religioasa. Am fost crescuta si educata inspiritul fricii de Dumnezeu, doar ca era acea frica distructiva. Astfel amtrait cu sentimentul fals si dureros ca Dumnezeu este nedrept si ca nepedepseste . Am trait pierderea mamei si bolile ca pe o mare si cruntanedreptate si aceste trairi m-au condus la ideea gresita ca viata in sine esteo pedeapsa. Sigur ca traind cu aceastamare povara in suflet am facut si multe greseli in viata mea.

Felul in care mama se pregatea sipregatea casa pentru Sarbatorile de Pasti au avut efecte dureroase si derutantepentru copilul care am fost. Postul era insotit de interzicerea televizoruluisi a radioului in Saptamana Mare. Traiam practic o saptamana de doliu fara sa intelegce se petrece. Atitudineamamei m-a privat de trairea Sf Sarbatori ale Invierii cu bucuria cuvenita.Nu-mi placea, mama muncea mult in acele zile, ma certa tot timpul, pregateacasa de sarbatoare si multe feluri de mancare. Venea si ziua multasteptata...si veneau si musafirii...care mancau si plecau. Ramanea un vraf de vase murdare si iar munca,multa munca. Nu intelegeam nimic! Ma intrebam de ce a trebuit mama sa munceascaatat? De ce a trebuit sa ma certe si sa ma pedepseasca in saptamana Patimilor ?Totul mi se parea de neanteles si nedrept. Asa am trait cu frustrare in sufletsi cu convingerea ca Dumnezeu este nedrept. Am devenit ambivalenta , un pascatre credinta, alt pas inapoi. In vinerea Mare , cand mama ma ducea labiserica sa trecem pe sub Domnul Isus, intrebam unde e? Aici nu e , eu nu-l vad ! Mama ma impingeape sub masa mustruluindu-ma : ma faci de ras, se uita lumea la noi! Mult timpam reflectat la acele vremuri si intr-o zi am avut o revelatie De ce il cautipe cel viu printre cei morti? Atunci am inteles ca nu-l cautam pe Dumnezeu ininima mea . Acceptasem ceea ce-mi spusese mama: domnul Isus a murit, iar eu maasteptam sa-l vad in sicriu asa cum o vazusem pe bunica. Si pentru ca an de an lucrurile se intamplau la fel:munca si suparare, musafiri si iar munca , am decis sa nu mai intrebnimic....foarte multi ani.

Regasirea lui Dumnezeu si acredintei mi-au adus multa bucurie, m-am impacat intai cu mine si cu viata mea. Am iertat-o pe mama pentru putina ei pricepere.

Azi in relatia mea terapeutica aduc in discutie puterea vindecatoare a credinteiin Dumnezeu . Le spun si va spun tuturor ca Dumnezeu nu este in afara noastraci in noi. Vindecarea vine de la Dumnezeu prin puterea credintei si prin vointanoastra de a actiona si a face voia Domnului. Toate capata sens atunci candvrei sa accepti ca nimic nu ti se intampla fara un scop bine determinat si sprefolosul tau, chiar daca pe moment ceea ce primesti nu este ceea ce-ti doresti.

Magnific

2010-08-09T21:27:00.000-07:00

Iata ce inseamna recunoasterea valorii : o sala intreaga in picioare, aplaudand .

Iata ce inseamna talent , munca, perseverenta, studiu

Iata ce inseamna sa daruiesti... si sa te daruiesti

Angela Gheorghiu, un model de urmat.

Angela Gheorghiu , o romanca ce ne face inima sa tresalte cand auzim Romania

http://www.youtube.com/watch?v=UlWY1p_ssB4

De ce astrologie?

2010-07-29T23:50:00.000-07:00

Cititi probabil ce bloguri urmaresc si constatati printre ele si bloguri de astrologie.

Da, este firesc sa fie si astrologie deoarece astrologia natala, astrologia karmica si astrologia medicala ne ajuta sa intelegem de ce suntem aici, ce avem de dezvoltat, ce avem de corectat pentru a evolua.

Carl Gustav Jung scria ca nu ne nastem intamplator intr-o anume religie .

Astrologia natala si karmica ne arata ca nu ne nastem intamplator intr-un anume moment, spatiu geografic, context familial.

Tot astrologia karmica spune despre copiii cu autism ca au fost mizantropi intr-o viata anterioara, iar acum in aceasta viata ei se pot vindeca prin iubire si prin acceptare asa cum sunt. In plus ei constituie o sansa de evolutie spirituala pentru familia in care se nasc.

Familia unui copil cu autism are de invatat lectia acceptarii si iubirii neconditionate.

Fie ca intelegem mai mult sau mai putin, vindecarea lumii se va face prin dezvoltare si crestere personala si spirituala .

Iesirea din spatiul de confort constituie o modalitate de crestere.

Dar cati renunta la spatiul de confort de buna voie ? Si atunci se intampla calamitati naturale, lipsuri financiare care te obliga sa te misti sa faci ceva pentru tine si ai tai, sau o boala-care te indruma spre credinta si rugaciune.

Rugandu-ne sa ne vindecam de o anume suferinta, ne intoarcem la Dumnezeu si la noi.

Credinta este actiune!

Nu degeaba se spune ca "Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista" .

Rugandu-ne la Dumnezeu sa ne vindecam facem mai multe actiuni :intai il recunoastem pe Dumnezeu, doi - cerem, pentru ca rugaciunea este o modalitate de a cere,; trei- ne recunoastem suferinta si nevoia de vindecare.

Ce inseamna aceasta recunoastere? Inseamna constientizare. Numai atunci cand devenim constienti de noi ne aplecam asupra noastra. Sunt prea putini cei care se apleaca cu atentie si rabdare asupra nevoilor interioare.

Suferintele sunt interioare si vindecarea lor aduce echilibru si crestere interioara. Noi o numim multumire sau impacare,atunci cand intelegem de ce a trebuit sa pierdem ori sa ne despartim de ceva sau cineva drag.

Viata este o venire si o plecare, iar intre cele doua momente misiunea noastra este de crestere si autocunoastere.

Astrologia natala aduce ca element ajutator "sensul vietii". O buna cunoastere a astrologiei natale ne va ajuta sa nu ne pierdem, sa nu ne indepartam de misiunea noastra.

Astrologia natala si karmica nu au legatura cu ghicitul viitorului, ci cu scopul vietii tale.

Regulile tehnice si etice internationale ale psihanalizei

2010-07-28T04:45:00.000-07:00

articol preluat de pe www.cafegradiva.blogspot.com

In ultima vreme s-a discutat mult in cercurile psihanalitice despre reguli... faimoasele reguli de cadru ale psihanalizei... si despre reactia publicului mai mult sau mai putin avizat la ele.

De ce regulile psihanalitice starnesc reactii atat de puternice in randurile publicului?! Freud a spus: rezistenta la psihanaliza... De fapt, raspunsul acesta ne multumeste numai dupa ce pacientul a acceptat contractul cu psihanalistul in functie de care pot fi discutate abaterile. Restrictionarea relatiei sociale analist-pacient are rolul de a crea un spatiu terapeutic cat mai larg / continator pentru manifestarile variate ale functionarii psihice a pacientului. Astfel, limitarea relatiei sociale faciliteaza transferul, deoarece extinde posibilitatea unei relatii simbolice in care pacientul se va orienta catre psihanalist asa cum stie sa o faca din relatiile sale anterioare fundamentale...

Fundatia Generatia - scoala de formare din Romania in psihanaliza copilului - pune la dispozitia publicului roman (a carui cultura in domeniu e tot la inceput, din cauza insuficientei popularizari a psihanalizei), setul de reguli tehnice si etice internationale ale psihanalizei pentru copii si adulti, pe care le afisam si aici:

Cura psihanalitica se ghidează după reguli tehnice şi etice care decurg din teoria funcţionării aparatului psihic, teoria dezvoltării afective şi intelectuale, teoria psihogenezei tulburărilor psihice şi teoria traumei.

Respectarea acestor reguli tehnice şi etice reprezintă un aspect esenţial şi una dintre condiţiile reuşitei curei psihanalitice.

Întâlnirile preliminare constau în evaluarea diagnostică şi structurală. Aceste întâlniri preliminare duc la un efect terapeutic şi trebuie să se soldeze cu cea mai bună indicaţie terapeutică.

Formularea indicaţiei de terapie are loc după încheierea perioadei de evaluare preliminară.

Contractul terapeutic este încheiat între psihanalist şi client şi între psihanalist şi părinţi / tutori legali în cazul copiilor şi adolescenţilor minori.

Contractul terapeutic contine urmatoarele reguli si exigente:

* Durata şedinţei este de 45 minute, fără a putea fi prelungită în caz de întârziere.

* Frecvenţa variază de la una la cinci şedinţe pe săptămână, faţă în faţă sau pe divan.

* Plata şedinţelor şi modalităţile de plată sunt comunicate de la început, iar modificările ulterioare – mărire sau micşorare de preţ – sunt în principiu în raport cu inflaţia sau cu alte considerente ce ţin de realitatea externă sau / şi internă a pacientului.

* Toate şedinţele sunt obligatoriu plătite, indiferent de natura motivelor care determina absentele. Această regulă asigură exigenţa de continuitate terapeutică, de spaţiu, de timp şi de relaţie terapeutică.

* Teoria funcţionării aparatului psihic şi exigenţele tehnice care decurg din aceasta impun analiza motivelor conştiente şi inconştiente şi a beneficiilor (primare, secundare sau / şi simptomatice) ale absenţelor la şedinţe.

* În măsura posibilului şi pentru respectarea cadrului este indicat ca vacanţele terapeutului şi ale pacientului să coincidă.

* Confidenţialitatea conţinutului şedinţelor este asigurată prin codul etic al psihanalistului şi prin contractul implict sau explicit cu pacientul / clientul.

* Nimic din conţinut, simptome sau problematică nu poate fi comunicat fără acordul pacientului / clientului.

* Comunicarea ştiinţifică a cazurilor trebuie să ţină cont de două reguli de bază: acordul pacientului şi mascarea identităţii pacientului în aşa fel încât doar el singur şi numai el să se poată recunoaşte în textul ştiinţific prezentat.

* Deciziile importante sunt în prealabil discutate în cadrul şedinţelor de psihanaliză. Anumite decizii pot fi simptomatice sau decurgând din aspecte ale funcţionării pacientului în viaţa sa sau în cadrul procesului terapeutic. Din acest motiv este absolut necesară analiza lor în şedinţă înaintea trecerii la act.

* Întreruperea sau sfârşitul terapiei se fac de comun acord, dar nu fără a analiza motivele şi starea de fapt actuală a pacientului.

* În cazul psihanalizei copiilor, terapia prin joc si importanta relaţiei cu părinţii impun procesului caracteristici speciale.

* Terapeutul va răspunde în şedinţe separate solicitărilor de întrevedere ale părinţilor, iar copilul va fi informat asupra acestor întrevederi cu părinţii.

* Părinţii sunt datori să răspundă solicitării pentru întrevedere a terapeutului.

* În cazul adolescentilor, aceştia vor fi informaţi atât despre solicitarea părintilor, cât şi despre aceea a terapeutului pentru întrevederile separate.

* Psihanalistul comunică într-un mod terapeutic şi / sau interpretativ anumite conţinuturi, în scopul de a cataliza şi facilita comunicarea adolescentului cu familia sa, de a calma angoasa parentală şi a crea o atmosferă care să nu intensifice rezistenţa la terapie/schimbare/ evoluţie.

* În toate cazurile este indicată restrângerea la maximum a relaţiilor personale din afara relaţiei terapeutice.

www.cafegradiva.blogspot.com

Succesul se învaţă

2010-07-22T13:55:00.000-07:00

In relaţia deconsiliere terapeutică persoana consiliată se numeşte “client”

În limbanorvegiană verbul "avinde" estederivat din selje, care înseamnă "asluji" .

Astfel pentru a "sluji clienţii", consilierul trebuie în primul rând săle înţeleagă foarte clar nevoile.

Oamenii cumpără un serviciu pentru că AU NEVOIE de el sau DORESC acelserviciu.

Eu, vicctoriaion.consilierultau, îţi ofer :

- Consiliere de cuplu;

- Consiliere pentru copil şi familie;

- Consiliere pentru copii si adolescenţi;

- Consiliere psihologică;

- Consiliere suportivă pentru pacientul neoplazic şi familie;

- Dezvoltare psihomotrică pentru copii şi adolescenţi cu autism, PDD,ADHD

Formezi un cuplu şi ....

- vrei să ai o imagine de sine pozitivă

- vrei să comunici cu partenerul direct şi sincer

- vrei ca regulile din interiorul cuplului să fie armonioase şi acceptatede ceilalţi

- vrei să ai cât mai multe relaţii sincere de prietenie cu alte persoaneşi cupluri

In acest caz îţi recomand să apelezi 0746181199vicctoriaion.consilierulmeu şi să ceri, urgent , o programare.

De ce urgent ?

Pentru că vrei să ai o viaţă bună şi pentru că meriţi să ai totceea ce TU vrei !!!

Cum te ajut?

Lucrând împreună pentru descoperirea unoralternative reale de rezolvare a problemelor de cuplu şi oferindu-ţi o perspectivă obiectivă şi competentăa situaţiei în care te afli .

Este minunat să fii părinte, dar este o meserie grea pentru care, adesea, nu suntempregătiţi.

Vrem să fimpărinţi buni, să oferim copilului tot ce e mai bun - indiferent ce o însemnaaceasta şi ce eforturi trebuie să facem. De multe ori constatăm că banii costă prea mult , lipsim mult de acasă,piticul a crescut şi descoperim că viaţa micuţului nostru a fost seriosafectată de evenimentele din familie , de interacţiunile sociale, etc.

Ce este defăcut? Vrem tot ce e mai bun pentru copilul nostru!

Sună la0746181199 vicctoriaion.psihologulmeu , care te poate ajuta dându-ti repere ,să gestionezi, să înţelegi, să rezolvi situaţiile dificile. Aproape fiecare famile traversează măcar un moment de criză în viaţă.

Cerând consultanţă unui psiholog beneficiezi de :

- disponibilitate,

- respect,

- sinceritate şi atenţie faţă problema şi persoana ta,

- înţelegere şi discreţie ,

- împreună găsim o soluţie.

De ce am pus Consilierea în relaţie cu Succesul ?Pentru că apelând la servicii de consiliere OBŢINEŢI:

- optimizarea comportamentului şi îmbunătăţirearelaţiilor interpersonale;

- creşterea nivelului de conştientizare a persoanei,a capacităţii de autoexplorare si autocontrol;

- activarea şi valorificarea resurselor personale;

- reducerea anxietăţii, creşterea rezistenţei lafrustrare;

- dezvoltarea unor strategii adaptative prin careclientul să facă faţă cu succes situaţiilor de viaţă;

- formarea deprinderilor de a identifica gândurileşi ideile disfuncţionale si corectarea lor;

- dezvoltarea capacităţii decizionale prin învăţarea unor modalităţi de aierarhiza priorităţile;

- dezvoltarea capacităţii de mobilizare a eforturilor personale învederea atingerii scopurilor propuse - obţinerea performanţelor.

Victoria C. Ion ,psiholog clinician in supervizare,

consilier defamilie şi cuplu

Vorbeste cu mine

2010-04-30T00:45:00.000-07:00

SUNT UN VINDECATOR DE SUFLETE !
- Ai nevoie sa vorbesti cu cineva care sa fie dispus sa te asculte, fara sa te critice, fara sa te intrerupa ?
-Traversezi un moment dificil si nu te intelege nimeni ?
-Ai sentimentul ca toti sunt impotriva ta sau ca te-au parasit ?

TE ASTEPT SA STAM DE VORBA !

Ai curaj sa indrepti ceea ce nu merge in viata ta! Vorbeste cu mine despre ceea ce te face sa suferi !
Confidentialitate garantata

Sunt client! Dar ce înseamnă asta?

2010-04-23T23:47:00.000-07:00

În sfera noastră culturală, poziţia activă a clientului este neuzuală, oamenii fiind obişnuiţi „să fie trataţi”, nu să se străduiască „să muncească” singuri pentru a-şi recâştiga echilibrul mintal şi fizic. (Psihologul nu prescrie medicamente). Astăzi pacientul aspiră la poziţia de co-terapeut depăşind subordonarea creată de orice proces de ajutor. Clientul a câştigat dreptul de a i se acorda importanţă nu numai ca pacient, ci şi ca persoană cu experienţă, care are propriile opinii şi dorinţe, cel puţin în privinţa afecţiunii sale.

Conceptul de client crează o nouă perspectivă, transformând psihologul/consilierul, într-un furnizor de servicii, ceea ce reduce substanţial din poziţia de „salvator” investit adesea cu puteri supranaturale. În situaţia de furnizor de servicii se prefigurează o poziţie de egalitate între client şi terapeut prin apariţia conceptului de parteneriat ,care defineşte relaţia dintre cei doi statuată print-un contract terapeutic. Contractul terapeutic, asemănător oricărui alt tip de act de acest gen, defineşte procesul de intervenţie în termeni clari cu menţionarea obligaţiilor ambelor părţi, inclusiv cele ale clientului, mai ales în privinţa activităţilor de efectuat pe cont propriu acasă în intervalul dintre şedinţele comune psihoterapeutice, recuperatorii sau de altă natură. Definirea unor obligaţii foarte precise cum ar fi: exerciţii sau teme scrise îl pun pe pacientul devenit partener într-o poziţie activă, de persoană angajată în recâştigarea propriei sănătăţii, cu obligaţii precis asumate şi reduce povara specialistului, care nu mai trebuie „să facă totul” în scurtul interval al unor şedinţe terapeutice.

Parteneriatul " client-psiholog/consilier " - realizat la cererea clientului în funcţie de nevoi şi expectanţe- are drept scop optimizarea vieţii şi relaţiilor personale, autocunoaşterea şi dezvoltarea personală sau prevenţia şi remiterea problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament.